Introducere la Islam

joi, aprilie 10, 2008

Specificitatea Islamului în Maroc (de Kamal Abdelmajid – Casablanca)

În prima convorbire am vorbit despre nivelul cunoaşterii spirituale pe care l-au atins sufiţii marocani. Am văzut modul în care şcoala sufită marocană a excelat în descrierea esenţei Profetului (slaws), în inovaţiile pozitive în materie de religie cum ar fi reuniunile colective de dhikr, fiqh-ul practic care se bazează pe realităţile sociale marocane etc.

În această a doua parte vă propun să examinăm influenţa educaţiei spirituale sufite asupra tuturor formelor de creativitate din Maroc.

Aş dori, în introducere, să vă împărtăşesc constatările şi impresiile câtorva autori occidentali la primul lor contact cu societatea marocană. Fără să recurgem la Pierre Loti sau la alţii, relativ recent (în anii 1980), un scriitor şi jurnalist elveţian, Roger du Pasquier, într-o carte intitulată Marocul între tradiţie şi revoluţie, descrie primele sale impresii la descoperirea inimii culturii marocane. Astfel, el afirmă că islamul se manifestă pretutindeni în Maroc: în aerul pe care-l respirăm, în tradiţii, în limbă, în spirit, în mentalităţi.

Acest observator a perceput, deci, o realitate despre care aş dori să vă vorbesc în cele ce urmează, despre simţul sufit al acestei realităţi.

Specificitatea islamului în Maroc nu se rezumă la istorie, la cunoaşterea aspectelor religiei, la cunoaşterea spirituală, aşa cum le-am examinat cu prilejul primei convorbiri. Spiritualitatea marocană a impregant toate aspectele culturii marocane.

Să începem cu arhitectura. Majoritatea oraşelor marocane au fost ridicate pe o aluzie, pe un semn al unui sfânt al lui Dumnezeu. Este şi cazul oraşului Fes (a se vedea cartea lui Ibnou Abi Zar, Quirtass). Multe grădini publice au fost înfiinţate de diferite zawwiyah. Numeroase oraşe îşi datorează numele - sfinţilor lor fondatori: Sidi Kacem, Sidi Slimane, Sidi Allal Tazi, Oujda (sfânt al cărui nume este Sidi Yahia ibn Younes). Oraşul Casablanca a fost numit Sidi Belyout, după numele sfântului său fondator. Chiar şi cartierele acestui oraş modern poartă încă numele diferiţilor sfinţi care au trăit în locurile respective.

Călătorul care pătrunde în oraşele marocane poate aproape întotdeauna să observe cupola unui sfânt, semn al unei activităţi spirituale intense trecute sau/şi încă prezente.

Dacă pătrundem în profunzimea oraşului marocan, descoperim spiritul sufit al arhitecturii tradiţionale: moscheea care se ridică spre cer (în stil almoravid şi almohad) se poate compara cu moscheile din Orient; spaţiul interior şi fântâna cu apă care face aluzie la dimensiunea interioară a Islamului, la pacea interioară, la spiritul (al-ruh) etern, la viaţa sufletului.

În ceea ce priveşte casele tradiţionale, construcţia lor reflectă semnificaţii spirituale foarte puternice: pudoare şi protejarea intimităţii (spaţiu interior şi dispunerea încăperilor: încăperea destinată musafirilor este situată departe de dormitoare), spaţii destinate rugăciunii, hamam pentru purificare (marile şi micile abluţiuni), locuri destinate sacrificiilor rituale. Moscheea şi zawwiyah se află în apropiere, dacă nu sunt chiar învecinate.

În reprezentarea de către noi a cunoaşterii (şi aceasta este o moştenire antică a gândirii greceşti), există cei care posedă cunoaşterea (oamenii de litere, folosofii, teologii, istoricii etc.) şi cei care nu o posedă. Noi, datorită companionajului maestrului nostru, am fost învăţaţi că există forme ale cunoaşterii ireductibile la ştiinţa livrescă.

Este, într-o oarecare măsură, posibil să inventariem cunoaşterea celor dintâi prin repertorierea scrierilor lor sau a altor documente atestatoare. Putem, însă, să inventariem şi cunoaşterea “oamenilor de rând”, aşa cum numim uneori, la modul comun, cultura populară? Această cunoaştere este ascunsă în spatele proliferării artistice, în spatele tuturor acestor forme de creativitate, în tradiţia orală a triburilor berbere, în diferitele genuri de cântece: melhun, ayta, toqtoqa al-jabaliya, ahwach, abidat al-rahma, al-hassani.

Dacă ne-am apleca asupra ansamblului acestei creaţii orale, am descoperi semnificaţii spirituale subtile, o profundă înţelepciune sufită care laudă meritele Profetului (slaws) şi învăţăturile sfinţilor lui Dumnezeu.

Marocanii au trăit, deci, înconjuraţi de toate aceste semnificaţii în arhitectura lor, în cântecele lor, în îmbrăcămintea lor, în alimentaţia lor…

Toate acestea fac să se spună că islamul marocan este un Islam al ihsan-ului (al excelenţei), fiindcă totul aminteşte de Dumnezeu, tot ce ne înconjoară este o invitaţie la “a-l adora pe Dumnezeu ca şi când L-ai vedea, căci dacă tu nu-L vezi, El te vede”.

Cultura amazigă (berberă) găzduieşte o întreagă tradiţie orală de poezii şi cântece de slăvire a Profetului (slaws), de iubire faţă de sfântul Profet, despre rolul său de intermediar. Ayta este, de exemplu, un ansamblu de cuvinte pentru slăvirea sfinţilor; la fel şi în cazul cântecului andaluz (numit tarab adaloussi). Melhun-ul este un exemplu de cântec despre intermediere.

În ceea ce priveşte hrana şi aşezarea mesei, şi aici se întâlnesc semnificaţii sufite deosebit de subtile. Felul de mâncare din care servesc toţi simbolizează unicitatea din care se inspiră, dar şi sentimentul comunităţii, absenţa oricărui individualism (simbolizat de farfuriile şi porţiile individuale).

Există, de asemenea, un adab pentru începerea mesei: i se acordă prioritate fie celui mai vârstnic, fie celui mai cunoscător, fie musafirului. Tot astfel, carnea nu este împărţită (de către cel mai în vârstă sau de către cel mai înţelept) comesenilor decât după ce au fost consumate legumele şi cuscus-ul.

Semnificaţiile spirituale ale mesei devin limpezi: felul de mâncare din care servesc toţi uneşte (dhikr-ul ne unifică gândurile), în timp ce porţiile individuale ne îndepărtează unii de ceilalţi, ne separă, ne împrăştie…

În mod asemănător, îmbrăcămintea [tradiţională] marocană face aluzie la semnificaţii spirituale; covorul [de rugăciune], prin motivele sale, arcadele sale, formele sale grafice - sugerează unicitatea, Tronul, pe Dumnezeu. Chiar şi la noi acasă, covorul [de rugăciune] se află acolo pentru a ne aminti de actul adorării.

Până şi în cântecele evreilor marocani regăsim împrumuturi din poezia sufită.

Toate acestea au o origine comună: armonia care exista între evrei şi musulmani încă din timpul reconquistei, când evreii fugeau din faţa Inchiziţiei, refugiindu-se în Maroc. Această relaţie era de asemenea natură încât aflăm, de exemplu, din lucrarea lui Tadili (Tasawwuf), că evreii li se alăturau musulmanilor în timpul rugăciunilor istissqa’ (invocaţii pentru căderea ploii binefăcătoare) atunci când aceştia din urmă ieşeau în stradă, ridicând mâinile spre cer…

În încheiere, conferenţiarul s-a referit la rolul de comandor al credincioşilor [1], la originile acestuia, la beya (supunere) - tot atâtea specificităţi ale Islamului marocan.

Note:

[1] Comandor al credincioşilor, titlu purtat în trecut de califi, iar în zilele noastre de regele Marocului.

duminică, aprilie 06, 2008

Musulmanii sunt fundamentalişti şi terorişti

Intrebare :

De ce majoritatea musulmanilor sunt fundamentalisti si teroristi ?

Raspuns :

Aceasta intrebare este adesea aruncata musulmanilor, fie in mod direct, fie chiar si indirect, in orice discutie despre religie sau afaceri lumesti. Conceptiile gresite despre musulmani sunt perpetuate sub orice forma a mass-media si sunt acompaniate de grave stereotipuri. De fapt, asemenea informatii distorsionate si falsa propaganda nu de putine ori sunt chiar cele care deschid larg calea discriminarii si a actelor de violenta impotriva musulmanilor. Un caz concret din campania anti-musulmana a mediei americane este cel referitor la explozia de la Oklahoma. In aceasta situatie, presa s-a grabit sa declare ca in spatele atentatului sta o „conspiratie a Orientului Mijlociu”, pentru ca mai tarziu adevaratul vinovat sa fie identificat in persoana unui soldat din „American Armed Forces”.

Haideti sa analizam acest binom de acuzatii nedovedit ’fundamentalism’ – ’terorism’.

1. Definitia cuvantului ’fundamentalist’

Fundamentalistul reprezinta acea persoana care adera si urmeaza fundamentele unei doctrine sau teorii. Pentru ca cineva sa fie un bun medic, trebuie sa cunoasca, urmeze si sa practice fundamentele medicinei. Altfel spus, aceasta persoana trebuie sa fie un fundamentalist in campul medicinei. Iar o alta, pentru a fi un bun
matematician, trebuie sa stie, urmeze si sa aplice principiile fundamentale ale matematicii. Astfel, trebuie sa fie un fundamentalist in aria matematicii. Iar o alta persoana, pentru a fi un bun om de stiinta, trebuie sa cunoasca, urmeze si sa aplice fundamentele stiintei. Din nou trebuie sa fie un fundamentalist in spectrul larg al stiintei.

2. Nu toti ’fundamentalistii’ sunt la fel

Nimeni nu poate sa zugraveasca fundamentalistii cu aceleasi culori. Si nimeni nu poate sa-i categoriseasca pe toti ca fiind ori buni ori mai putini buni. O atare impartire a fiecarui fundamentalist este dependenta de capul de activitate in care el isi desfasoara activitatea. Un fundamentalist talhar sau pungas dauneaza societatii si din acest motiv devine indezirabil. Pe de alta parte, un medic fundamentalist aduce beneficii si castiga mult respect.

3. Sunt mandru sa fiu un musulman ’fundamentalist’

Eu sunt un musulman fundamentalist care, prin milostenia lui Allah Preainaltul, cunosc, urmez si depun eforturi sa practic fundamentele Islamului. Iar unui musulman adevarat nu ar trebui sa-i fie rusine sa fie fundamentalist. Eu unul sunt mandru sa fiu asa, deoarece cunosc faptul ca principiile fundamentale ale Islamului sunt benefice pentru toata lumea, intregii umanitati. Nu exista nici macar un singur
principiu director al Islamului care sa aduca vatamare sau care sa se manifeste impotriva intereselor rasei umane, considerata ca un intreg. Multi oameni protejeaza aceste conceptii gresite despre Islam si considera ca nenumarate invataturi sunt incorecte si inadecvate. Aceasta se datoreaza unei cunoasteri insuficiente si incorecte a Islamului. Daca cineva cu mintea deschisa ar analiza in mod critic invataturile Islamului, nu ar putea sa se eschiveze de la recunoasterea faptului ca,
de fapt, Islamul este plin de beneficii atat pentru individ, cat si pentru colectivitatea in care traieste.

4. Sensul din dictionar al cuvantului ’fundamentalist’

Conform „Webster’s dictionary”, ’fundamentalismul’ desemneaza o miscare protestanta din America inceputului de secol XX nascuta ca o reactie la modernism, acest tip de fundamentalism initial fiind folosit pentru a desemna acel grup de crestini care credeau ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu, lipsit de orice eroare sau greseala.

Conform „Oxford dictionary”, ’fundamentalism’ inseamna „urmarea cu rigurozitate a dogmelor de baza ale oricarei religii, in special cea islamica”.

In zilele noastre, cand o persoana foloseste cuvantul ’fundamentalist’ se gandeste la un musulman care este terorist.

5. Orice musulman ar putea sa fie terorist

Oricare dintre musulmani poate sa devina terorist. Teroristul este acea persoana care provoaca teroare. In clipa in care un talhar vede un politist, teroarea pune stapanire pe el, politistul fiind un terorist pentru hot. In mod similar, musulmanul ar putea sa fie un terorist pentru elementele antisociale, cum ar fi pungasii, banditii si rapitorii. Indiferent de momentul in care aceste elemente negative ale
societatii ar zari un musulman, ar trebui sa devina terorizat. Este adevarat ca, in general, cuvantul ’terorist’ este folosit pentru acea persoana care genereaza teroare printre oamenii obisnuiti, dar un musulman drept-credincios trebuie sa fie terorist selectiv, anume doar pentru elementele negative, nu si pentru oamenii obisnuiti, nevinovati. De fapt, un musulman trebuie sa fie o sursa de pace si liniste pentru oamenii nevinovati.

6. Etichetari diferite pentru fapte similare : ’terorist’, respectiv ’patriot’

Inainte ca India sa-si castige independenta de sub stapanirea britanica, unii dintre luptatorii pentru libertate era etichetati drept ’teroristi’ de catre guvernul britanic, in vreme ce aceiasi oameni, pentru aceleasi activitati desfasurate erau laudati de catre indieni si numiti ’patrioti’. In acest caz, doua etichete diferite au fost acordate acelorasi oameni pentru aceleasi activitati. Unul ii spune ca este terorist, celalalt – patriot. Toti cei care credeau ca Marea Britanie detine dreptul de a guverna India, vedeau in acesti oameni niste teroristi, in vreme ce partea care credea ca India are dreptul sau la autoguvernare ii considerau luptatori pentru
libertate si adevrati patrioti.

Iata un motiv pentru care este esential ca inainte sa judecam o persoana sau un grup de persoane, sa ascultam argumentele ambelor parti, luand in calcul situatia existenta si motivele existente.

7. Islam inseamna pace

Islamul deriva din cuvantul ’salaam’, care inseamna pace. Este o religie a pacii ale carei fundamente ii invata pe cei care le urmeaza sa promoveze si sa mentina pacea pe toate meridianele Globului.

Prin aceasta, orice musulman ar trebui sa fie fundamentalist, care sa urmeze principiile fundamentale ale religiei pacii : Islamul. In plus, el trebuie sa fie terorist doar fata de elementele antisociale, cu scopul de a promova pacea si justitia in societatea in care traieste.

Mesaj difuzat de grupul yahoo "asociatiamusulmanilor".