131. Dacã vãlul bunãtãtii Sale nu s-ar aseza peste actiunile tale, nici una nu ar merita sã fie agreatã.
132. Ai mai mare nevoie de clementa Lui când I te supui decât atunci când te revolti.
133. Sunt douã feluri de a fi pãzit de nesupunere: fie înainte, fie în timpul ei. Cei mai multi dintre credinciosi îi cer lui Dumnezeu sã fie pãziti în timpul ei, de teama de a fi discreditati în ochii celorlalti. Dar cei alesi Îi cer sã fie pãziti înainte, de teama de a deveni vrednici de dispret în ochii Regelui lumilor.
134. Cel ce te onoreazã, onoreazã în fapt voalul bunãtãtii Sale. Lui trebuie sã-I multumesti, si nu celui ce te onoreazã sau îti multumeste.
135. Adevãratul însotitor este cel care, cunoscându-ti defectele, rãmâne totusi cu tine. Or, acest lucru nu este valabil decât despre Domnul, Cel Generos. Cãci cel mai bun însotitor este cel care te cautã pentru tine însuti si nu pentru vreun câstig.
136. Dacã lumea certitudinii ar strãluci, ai vedea cealaltã lume prea aproape de tine pentru a mai trebui sã te îndrepti spre ea. Si ai vedea eclipsa anihilãrii acoperind deja frumusetile acestei lumi.
137. Nu o fiintã coexistând lui Dumnezeu ti-L învãluie, pentru cã nimic nu-I coexistã! Dar ai iluzia cã ceva coexistã cu El, si asta ti-L acoperã cu un voal.
138. Dacã El n-ar fi transparent în creaturi, nici una n-ar fi vizibilã. Iar dacã atributele Sale ar apãrea, creaturile Sale ar dispãrea.
139. Pentru cã El este ascuns, face sã aparã toate lucrurile. Dar, fiind matricea, El acoperã fiinta tuturor lucrurilor.
140. El ti-a permis sã privesti ce este în creaturi, dar nu ti-a permis sã te atasezi de creaturi însele: “Spune: priviti ce este în ceruri.” (Yunus, 101). Spunând: “Priviti ce este în ceruri”, El ti-a deschis portile intelectiei. Dar El nu spune: “Privi cerurile”, pentru ca sã nu te orientezi spre existenta astrelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu