Situată în El Hussein Square, Moscheea Al-Azhar (“Cea mai înfloritoare"), înfiinţată în 972 (361 H), în stil porticoid, la scurt timp după întemeierea Cairoului însuşi, a fost proiectată de generalul Fatimid Jawhar El-Sequili (Gawhara Qunqubay, Gawhar al-Sakkaly) şi construită la ordinul califului Muezz Li-Din Allah.
Aflată în centrul unei zone împânzite de cele mai frumoase monumente islamice din secolul al X-lea, a fost denumită “Al-Azhar” după Fatama al-Zahraa, fiica Profetului Muhammad (pacea şi binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra sa).
Se inspiră atât din moscheea Amr Ibn El-As cât şi din moscheea Ibn Tulun.
Primul monument Fatimid din Egipt, Azharul a fost un loc de întâlnire pentru studenţii Shi'a şi, de-a lungul secolelor, a rămas punctul central al universităţii de renume care s-a dezvoltat în jurul ei. Sub Yaqoub Ibn Cals moscheea a devenit un lăcaş de învăţătură.
Al-Azhar este cea mai veche universitate din lume, în care primele cursuri au fost ţinute în 975 AD. Astăzi, universitatea construită în jurul moscheii este cea mai prestigioasă dintre instituţiile de învăţământ musulmane, iar studenţii ei sunt foarte apreciaţi pentru pregătirea lor tradiţională.
Deşi cândva au învăţat aici zece mii de studenţi, cursurile universităţii se desfăşoară în zilele noastre în clădirile adiacente, moscheea fiind rezervată rugăciunilor. Studiilor religioase li s-au adăugat şcoli de medicină modernă, de ştiinţe şi de limbi străine.
Din punct de vedere arhitectural, moscheea este un palimpsest al tuturor stilurilor şi influenţelor care au străbătut în timp Egiptul, o mare parte din ea fiind renovată de Abdarrahman Khesheda. Are cinci minarete foarte frumoase, cu mici balcoane şi coloane sculptate. Are şase intrări, intrarea principală - Bab el-Muzayini (poarta bărbierului) - datând din secolul al XVIII-lea şi fiind situată chiar acolo unde studenţii erau, pe vremuri, bărbieriţi. Această poartă se deschide spre o curte interioară mică de unde se poate ajunge, la stânga, la Aqbaughawiya Madrasa, construită în 1340 şi care serveşte drept bibliotecă. La dreapta se află Taybarsiya Madrasa, construită în 1310, care are un mihrab foarte frumos. Intrarea Qaitbay datează din 1469 şi are construit un minaret în partea de sus. Înăuntru se deschide o curte interioară mare, de cca 80m/30m, înconjurată de porticuri susţinute de peste trei mii de coloane din marmură, foarte vechi. La est se află locul de rugăciune, mai mare decât curtea şi străjuit de mai multe şiruri de coloane din marmură.
Inscripţia kufică din interiorul mihrabului este originală, deşi mihrabul a suferit câteva modificări de-a lungul timpului. În spate se află o sală adăugată în 1753 de Abd el-Rahman Katkhuda. La capătul nordic se afla mormântul şi madrasa lui Jawhar El-Sequili.
Bine dotaţi cu fotografii, descrieri şi dor de ducă, nu ne rămâne, deci, decât s-o (re)vizităm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu