miercuri, august 01, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XVI)

151. Locul unde apar luminile este cel al inimilor si al intimitãtii constiintei.

152. Existã o luminã depusã în strãfundul inimilor si care este întretinutã de lumina care vine din comorile lumii celeilalte.

153. El îti descoperã printr-o luminã creaturile Sale, iar prin alta atributele Sale.

154. Uneori luminile sunt obstacol inimilor, la fel cum îi este sufletului vãlul greu al lucrurilor.

155. În spatele grosolãniei aparentelor El a ascuns luminile strãfundurilor constiintei. Ele sunt prea înalte pentru a fi distruse prin exteriorizare sau descoperite la lumina zilei prin indiscretie.

156. Glorie Celui care nu-i descoperã pe sfintii Sãi decât prin semnele prin care Se descoperã El însusi, si care nu-i conduce la ei decât pe cei pe care vrea sã-i conducã spre El însusi.

157. Uneori El îti va revela necunoscutul regatului Sãu, si va împiedica sã se ridice pentru tine voalul care ascunde secretele servitorilor Sãi.

158. Cel ce descoperã secretele credinciosilor si nu imitã mila divinã, descoperirea va fi o probã pentru el si o cauzã care va atrage nenorocirea asupra sa.

159. Cãutarea sinelui este evidentã si clarã în nesupunere, dar ascunsã si disimulatã în supunere. Or, este dificil de vindecat ceea ce e ascuns!

160. Se întâmplã ca ipocrizia sã se introducã în tine chiar atunci când nimeni nu te vede.

Niciun comentariu: