21. A-I cere ceva, înseamnã a-L suspecta,
A-L cãuta înseamnã a fi absent de la El
A cãuta pe cineva înseamnã a fi lipsit de pudoare fatã de El,
A cere ceva cuiva înseamnã a fi departe de El!
22. Nici un suflu nu iese din tine fãrã ca El sã realizeze în tine una dintre poruncile Sale.
23. Nu astepta sã înceteze în tine transformãrile.
Asta te împiedicã, în starea în care te transpune, sã-ti concentrezi atentia asupra Lui.
24. Atâta timp cât esti în aceastã lume, nu te mira de suferintele ei.
Acestea nu fac decât sã reveleze ce meritã lumea ca atribute si cum trebuie sã fie consideratã.
25. Nimic din ceea ce vrei sã obtii cu ajutorul Domnului nu este imposibil!
Nimic din ceea ce vrei sã obtii prin tine însuti nu este facil!
26. Semnul succesului final: întoarcerea în începuturi, la Dumnezeu.
27. Ceea ce are începuturi în luminã, va avea si sfârsitul în luminã.
28. Ceea ce este depus în invizibilul constiintelor transpare în mãrturia aparentelor.
29. Ce distantã între cel care dovedeste prin El si cel care cautã sã-I dovedeascã existenta!
Primul recunoaste adevãrul acolo unde este el si afirmã totul pornind de la existenta principiului, al doilea, dovedind existenta lui Dumnezeu aratã cât de departe este de El.
Altfel, când a fost El absent pentru a fi nevoie sã I se dovedeascã existenta?
Sau când a fost El el îndepãrtat, pentru ca sã conducã la El creaturile?
30. “Cel care este în lãrgime sã cheltuiascã dupã lãrgimea sa” (At-Talaq 7) – acestia sunt cei care au ajuns la El. “Si cel a cãrui atributie a fost mãsuratã” (ibid.) – acestia sunt cei care cãlãtoresc încã spre El.
31. Acestia din urmã sunt condusi la El cu luminile orientãrii, în timp ce primii posedã luminile punerii înainte. Unii sunt pentru lumini, altii au luminile pentru ei, cãci sunt pentru Dumnezeu si nimic altceva: “Spune: Dumnezeu, si apoi lasã-i în pierduti în discutiile lor” (Al-An’am, 91).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu