duminică, martie 11, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (71-80)

71. El nu a situat în Lumea Cealaltã locul recompensei servitorilor sãi decât pentru cã aceastã lume nu poate contine ceea ce El vrea sã le dea, si pentru cã El le pretuieste mult prea mult valoarea pentru a-i recompensa într-o lume trecãtoare.

72. A gãsi fructul actiunii în aceastã lume este dovada cã ea este agreatã în cealaltã.

73. Vrei sã-ti cunosti valoarea în fata Lui? Priveste la ce te foloseste.

74. Atunci când El te face supus si, în supunerea ta, detasat pentru El, sã stii cã te acoperã de haruri exterioare si interioare.

75. Cel mai bun lucru pe care poti sã I-l ceri este ceea ce El însusi îti cere!

76. Sã te întristezi pentru acte de nesupunere fãrã sã faci eforturi pentru a te corecta este semn de iluzie.

77. Gnosticul nu este cel care, prin limbaj aluziv, îl gãseste pe Dumnezeu mai apropiat de sine decât aluzia sa, ci cel care nu mai posedã limbajul aluziv, fiind anihilat în fata lui Dumnezeu si concentrat în contemplarea Sa.

78. Speranta este ceea ce e însotit de actiune. Dacã nu, e o veleitate.

79. Ceea ce gnosticii îi cer lui Dumnezeu: sinceritatea în îndeplinirea operelor si pãzirea celor cuvenite Domnului.

80. El te aseazã în consolare ca sã nu te lase în dezolare, si te aseazã în dezolare pentru a nu te lãsa în consolare. Apoi El te smulge uneia si alteia pentru ca sã nu apartii nimãnui decât Lui.

Niciun comentariu: