sâmbătă, august 04, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XXIV)

231. Stiinta utilã este cea care îti umple pieptul cu razele ei si îti ridicã voalul inimii.

232. Cea mai bunã stiintã este cea care însoteste teama (de Dumnezeu).

233. Dacã stiinta se aliazã cu teama, atunci este în folosul tãu, dacã nu, este împotriva ta.

234. Când suferi din cauza abandonului oamenilor sau a limbii lor spurcate, refugiazã-te în cunoasterea pe care Dumnezeu o are pentru tine. Dacã aceastã cunoastere nu-ti este suficientã, sã stii cã aceastã nefericire e mai mare decât cea de a fi pradã rãutãtii oamenilor.

235. El te face sã suferi prin altii pentru ca tu sã nu te bazezi pe ei. El vrea ca totul sã-ti fie sursã de insatisfactie pentru ca nimic sã nu te distragã de la El.

236. Tu stii cã demonul te pândeste fãrã încetare. Sã nu-L pierzi nici tu din vedere pe Cel care te tine de ceafã (Hud 56).

237. El a fãcut din demon dusmanul tãu pentru a te obliga sã fugi spre El. Si a ridicat sufletul tãu împotriva ta pentru ca sã nu încetezi sã te îndrepti spre El.

238. Cine se crede umil este adevãratul orgolios. Cãci nimeni nu este umil decât în raport cu o mãretie. A-si atribui siesi aceastã mãretie este a fi cu adevãrat orgolios.

239. Umilul nu este cel care, în actul de umilintã, se considerã superior a ceea ce face, ci cel care, coborându-se, se considerã inferior a ceea ce face.

240. Adevãrata umilintã este cea care se naste din contemplare mãretiei Sale si din epifania atributului Sãu.

Niciun comentariu: