Am pe pereţi mai multe icoane creştine şi, fireşte, câteva tablouri cu caligrafia cufică islamică. Pe unul dintre ele este scris, complicat şi somptuos, numele lui Dumnezeu în arabă. De fiecare dată când cineva s-a aflat în faţa lui, am constatat surprins aceeaşi reacţie: "E frumos...".
Cei care au avut ocazia să-l privească ignorau complet semnificaţia, provenienţa şi valoarea (hm!) comercială a obiectului, iar atracţia pentru el era cu atât mai greu de explicat cu cât nu acordau aproape nici o importanţă unui verset coranic turnat în argint masiv, de exemplu, bine amplasat pe un alt perete. Ca şi cum criteriile curente de apreciere, banalele noastre repere ar fi amuţit...
Allah este frumos…, spune începutul unui hadith al Profetului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu