duminică, martie 11, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (81-90)

81. Mai mult decât de dezolare, gnosticii se tem de consolare. Putini, în consolare, pãstreazã limitele curtoaziei.

82. Cãci, în consolare, sufletul îsi gãseste partea sa: bucuria. Dar nimic nu este pentru el în dezolare.

83. Se poate ca umplându-te, Dumnezeu sã te priveze, si se poate ca lipsindu-te, sã te copleseascã.

84. Dacã, într-adevãr, privându-te, El îti deschide usa întelegerii, atunci lipsa devine ea însãsi un dar.

85. Exteriorul creaturilor este o amãgire, interiorul – un avertisment. Sufletul admirã aparentele înselãtoare, în timp ce inima pãtrunde intimitatea avertismentului.

86. Vrei o putere care nu piere? Sã nu te reazimi pe o putere destinatã distrugerii.

87. Adevãrata traversare miraculoasã este aceea în urma cãreia, alungând de la tine spaţiul lumii, vezi Lumea Cealaltã mai aproape de tine decât tu însuti.

88. Darurile care vin de la creaturi sunt niste privatiuni. Privatiunile care vin de la Dumnezeu sunt niste binefaceri.

89. Dumnezeu este prea mare pentru a-Si recompensa servitorul la timp, atunci când acesta îl serveste cu precizie.

90. Ca recompensã pentru supunerea ta e suficient ca El sã te considere demn de ea.

Niciun comentariu: