duminică, martie 18, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (101-110)

101. Atunci când te însingureazã de creaturile Sale, sã stii cã vrea sã-ti deschidã poarta intimitãtii cu El.

102. Atunci când El pune pe limba ta o cerere, sã stii cã vrea sã ti-o îndeplineascã.

103. Gnosticul simte întotdeauna cã munceste enorm pentru foarte putin si nu-si gãseste niciodatã stabilitatea în afara lui Dumnezeu.

104. El a luminat lucrurile vizibile cu luminile creaturilor Sale, si constiintele cu luminile atributelor Sale. De aceea luminile lucrurilor vizibile se eclipseazã, în timp ce luminile inimilor si ale constiintelor nu se pot eclipsa.
Si s-a mai spus cã soarele zilei se culcã noaptea, dar cel al inimilor nu dispare niciodatã.

105. Fie ca greutatea necazului tãu sã fie usuratã de faptul cã El este cel care te încearcã. Cãci Cel ale cãrui hotãrâri se îndreaptã împotriva ta este de asemenea Cel care, de obice, alege pentru tine binele.

106. Sã-ti imaginezi cã bunãvointa Sa este separatã de hotãrârile Sale este a da dovadã de vedere scurtã.

107. Nu trebuie sã te temi cã drumul tãu va deveni încurcat, ci cã pasiunea te va lua sub dominatia ei.

108. Laudã Celui care a învãluit secretul ridicãrii la sfintenie sub aparentele umanitãtii si care S-a manifestat în majestatea Domniei, fãcând sã aparã servitutea!

109. Nu-l acuza pe Domnul tãu cã întârzie sã-ti îndeplineascã dorintele. Acuzã-te mai degrabã pe tine cã întârzii în adoptarea conduitei potrivite.

110. Atunci când El îti dã de executat, exterior, poruncile Sale, si sã te abandonezi, interior, constrângerii Sale, te copleseste cu o mare favoare.

Niciun comentariu: