41. Ceea ce este cu adevãrat uimitor este cã oamenii vor sã fugã de ceea ce este inevitabil si cautã ceea ce este intangibil: “Nu ochii sunt orbiti, ci inimile din piepturi sunt orbite.” (Al-Hajj 46)
42. Asemeni unui mãgar care întoarce roata morii si al cãrui punct de sosire este acelasi cu punctul de plecare, asa vei fi dacã mergi de la o creaturã la alta. Mergi mai degrabã de la creaturi spre Creator, pentru cã “totul îsi are întoarcerea spre Domnul” (An-Najm 42).
Si fii cu bãgare de seamã la cuvântul Profetului: “cel care se îndreaptã spre Dumnezeu si spre Profetul Sãu, spre ei se îndreaptã. Si cel care se îndreaptã spre un lucru din aceastã lume, sau spre o femeie pe care vrea s-o ia în cãsãtorie, doar spre ele se îndreaptã.” Întelege cuvântul “doar spre ele se îndreaptã” si mediteazã la acest lucru, dacã esti dotat cu inteligentã.
43. Sã nu fii tovarãs celui al cãrui exemplu nu te îndreaptã spre bine, si ale cãrui cuvinte nu te îndreaptã spre Dumnezeu!
44. Cu un tovarãs mai rãu ca tine risti sã te crezi bun, desi poate cã nu e mare lucru nici de capul tãu.
45. Nici o lucrare nu e micã, dacã vine dintr-o inimã detasatã, precum nici una nu e importantã, dacã vine dintr-o inimã plinã de dorinte.
46. Operele bune sunt consecinta stãrilor bune. Acestea din urmã sunt fructul înrãdãcinãrii în nivelurile spirituale în care ne aflãm.
47. Nu abandona invocatia pentru cã nu esti prezent lui Dumnezeu, cãci neglijenta în invocatie este mai rea decât neglijarea invocatiei. Se poate ca Dumnezeu sã te ridice de la invocatie fãcutã cu neglijentã la una fãcutã cu vigilentã, si de la aceasta la o invocatie în care Îi devii prezent, si de la asta la alta în care esti absent pentru tot ce nu este obiectul invocatiei: “Si asta pentru Dumnezeu nu este deloc dificil.” (Ibrahim 20)
48. Un semn al mortii inimii: sã nu te întristezi pentru actele de supunere pe care ai omis sã le îndeplinesti, si sã nu regreti greselile pe care într-adevãr le-ai comis.
49. Oricât de mare ar fi pãcatul tãu, sã ai încredere în Dumnezeu.
Cel care îl cunoaste pe Domnul stie cã pãcatul sãu e nimic în fata generozitãtii Sale.
50. Nici un pãcat nu este prea mic, dacã El te cautã cu justitia Sa. Nici un pãcat nu este prea mare, dacã El te primeste cu milostenia Sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu