Prezenta divina in mistica lui al-Hallaj (3)

I. Viata si opera lui al-Hallaj

2. In anul 875 al-Hallaj pleaca la Bagdad, unde il are ca maestru pe 'Amr Makki, un sunnit, ca si at-Tustari, care urma indeaproape traditia profetica. Rigorismul sau, precum si atitudinea sa fata de traditie vor gasi ecouri in gandirea lui al-Hallaj.

'Amr Makki este cel care il investeste pe al-Hallaj ca sufit, oferindu-i vesmantul traditional al misticilor musulmani numit "hirqa", moment ce marcheaza intrarea discipolului in randul sufitilor dupa o lunga perioada de pregatire spirituala. Desi maestrul isi influenteaza, de obicei, discipolul in aceasta etapa de initiere spirituala, al-Hallaj se va indeparta de multe din conceptiile maestrilor sai. Astfel, el nu va prelua conceptia lui 'Amr Makki despre gratia divina, care s-ar limita la a determina inima sa indeplineasca cu strictete obligatiile de cult.

In aceasta perioada se casatoreste cu fiica unui mistic, Abu Ya'qub al-Aqta', isi paraseste maestrul nemultumit de relatia cu acesta si se apropie de Junayd, marele mistic irakian, care ii devine si calauza spirituala.

Junayd bin Muhammad 'Abu al-Qasim al-Hazzaz al-Bagdadi (830-910) este unul dintre primii mari mistici ai islamului, reprezentantul unei mistici ce se opune exteriorizarii ardorii spirituale a lui al-Hallaj, fiind preocupat de rigorile ascetismului si de riscurile unei posibile intrari in conflict cu traditia religioasa sunnita. El va condamna cu fermitate multe dintre afirmatiile indraznete ale lui al-Hallaj. Spre sfarsitul vietii, abandoneaza invatamantul spiritual pentru a se concentra asupra dreptului canonic islamic. Invatatura lui Junayd prevedea ca alesii, al-'awliya', in urma uniunii mistice, sunt anihilati intru Dumnezeu astfel incat doar El ramane, timpul nu mai exista, iar creaturile redevin ce au fost inainte de Creatie, si anume spirit pur.

Al-Hallaj a ramas douazeci de ani atasat acestei scoli a mortificarii si a anihilarii. In acest rastimp a cunoscut si alti maestri, cum ar fi an-Nuri, un prieten al lui Junayd si discipol al lui Muhasibi. Pornind de la ideile acestuia despre dragoste, al-Hallaj isi dezvolta propria conceptie despre iubirea pura: omul trebuie sa Il slujeascã pe Dumnezeu pentru simplul fapt ca Il iubeste, fara sa astepte vreo rasplata. Al-Hallaj, care este indragostit cu desavarsire de Dumnezeu, va aprofunda realitatea religioasa a dragostei, asa cum o arata versurile sale:

"De Te doresc, nu Te doresc drept rasplata,
ci Te doresc sa-mi fii pedeapsa,
caci tot ce mi-a trebuit, am primit,
dar fara sa simt gustul extazului prin osanda."

Prezenta divina in mistica lui al-Hallaj (2)

I. Viata si opera lui al-Hallaj

1. Al-Husayn bin Mansur bin Mahamma s-a nascut in jurul anului 858/244 la al-Bayda in zona cunoscuta sub numele de Fars; a devenit celebru prin apelativul hipocoristic al-Hallaj, nume care a fost interpretat ca "daracitorul tainelor" (hallaj al-asrar). Aceasta sintagma face referire la relatarile privind predicile sale din 'Ahwaz in timpul carora le releva celor prezenti cele mai tainice ganduri. De altfel, se pare ca in prima parte a vietii sale si-a castigat existentaexercitand meseria tatalui sau, care era daracitor de lana (echivalentul in limba araba fiind "al-hallaj") .

La varsta de saisprezece ani devine discipolul lui Sahl at-Tustari (818-886) pe care il urmeaza in exilul de la Basra, acesta fiind izgonit pentru ca a sustinut obligativitatea caintei (tawba), in practicile de cult.

Sahl at-Tustari, discipol al lui Dhul Nun al-Misri, a fost puternic influentat de scoala ascetica de la Basra. Fiind intai de toate un ascet care dorea sa armonizeze experientele mistice cu islamul sunnit, el a considerat credinta ca un nucleu increat al omului care ii permite exclusiv aderarea la esenta divina prin dhikr sau invocarea lui Dumnezeu.

Invatatura acestui mistic se bazeaza pe ideea ca omul se gaseste mereu sub privirea lui Dumnezeu - care stie tot ce face - si ca acesta trebuie sa se apere de imboldurile negative ale sufletului, in caz contrar pierzandu-si calitatea de credincios. Din aceasta perspectiva, credinta este atitudinea religioasa a omului in fata Creatorului, ceea ce il face pe credincios sa fie o dovada, hujja, a lui Dumnezeu in fata creatiei si implica existenta unui mister divin. Acest principiu va servi ca baza pentru meditatia personala a lui al-Hallaj.

Prezenta divina in mistica lui al-Hallaj (1)

- Studiu introductiv de Georgiana Nicoarea -
(Extras din "Divan - poeme mistice", Ed. Herald, 2008)

Al-Husayn bin Mansur bin Mahamma (Abu Mugit; Abu 'Abd Allah) cunoscut mai ales prin hipocoristicul sau al-Hallaj este unul dintre marii mistici musulmani, poet si initiator al propriei scoli. A devenit celebru prin afirmatia sa privitoare la autoidentificarea cu realitatea divina, prin poezia sa extatica si nu in ultimul rand, prin condamnarea pentru erezie de catre autoritatile abbaside de la Bagdad.

Personalitatea lui al-Hallaj nu poate fi disociata de mostenirea si intr-o mare masura de biografia sa, dar mai ales martiriul sau impiedica o interpretare lipsita de echivoc a versurilor sale, deoarece aproape intreaga sa creatie literara a fost distrusa in urma condamnarii sale la moarte si a oprobriului care i-a urmat acesteia.
Singurele marturii literare ramase de la Mansur al-Hallaj sunt versurile raspandite in diverse antologii sau citate in alte opere. Aceste versuri au fost transmise pe cale orala si notate in scris la cateva sute de ani de la moartea autorului.

Desi islamul canonic ramane rezervat in privinta acceptarii personalitatii lui al-Hallaj, opera sa a exercitat o puternica influenta asupra misticii islamice secole de-a randul. Studierea operei sale constituie o provocare atat din punct de vedere semantic, cat si conceptual.