221. Nu cãuta sã faci sã dureze atingerile divine atunci când si-au etalat luminile si si-au depus secretele. În Dumnezeu ai o bogãtie care dispenseazã de restul dar pe care nimic nu o poate dispensa.
222. Dorinta ta de a pãstra ceva este semnul cã încã nu L-ai gãsit! Dezolarea pe care pierderea o lasã în tine este semnul cã încã nu te-ai unit cu El!
223. Oricare ar fi multiplicitatea formelor ei, fericirea vine din viziunea Lui si din apropierea Sa, iar tulburarea, din faptul cã El îti este învãluit. Deci cauza tulburãrii este voalul care Îl ascunde, în timp ce fericirea perfectã este sã contempli Fata lui Dumnezeu, Magnificul (Al-Karim).
224. Inimile nu sunt coplesite de griji si de tristete decât pentru cã sunt private de Fata Sa.
225. El îndeplineste mila Sa pentru tine atunci când îti dã ceea ce-ti este suficient si te priveazã de ceea ce te-ar fi rãtãcit.
226. Diminueazã sursele bucuriei, vei diminua astfel motivele de tristete.
227. Dacã nu vrei sã fii detronat, refuzã orice suveranitate efemerã.
228. Dacã începuturile sunt tentante, atunci finalul este respingãtor. Dacã aparenta este atrãgãtoare, interiorul te invitã sã te abtii.
229. El a fãcut din aceastã lume locul a ceea ce este altceva decât El, si cãminul tuturor neplãcerilor, pentru a te face sã renunti la ea.
230. Stiind cã nu accepti sfatul, El te-a încercat cu aceastã lume pentru ca sã I te abandonezi mai usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu