191. Dacã gnosticului îi este uneori rusine sã-si prezinte cererea chiar Domnului sãu – vrând sã se multumeascã de decizia Sa – cum de nu i-ar fi rusine sã se supunã unei creaturi?
192. Eziti între douã lucruri echivalente? Alege-l pe acela pe care sufletul tãu îl considerã cel mai penibil si urmeazã-l. Doar greutatea adevãrului i se va pãrea cea mai dificil de suportat!
193. Semnul cã dai curs unei pasiuni: sã alergi dupã operele optionale si sã neglijezi îndeplinirea celor obligatorii.
194. El a legat practicarea celor obligatorii de momente precise, pentru ca tentatia amânãrii sã nu te ocoleascã. Dar a determinat momentele într-un mod generos, pentru a lãsa o parte si liberului tãu arbitru.
195. Cunoscând putina dorintã pe care o au credinciosii Sãi sã-L serveascã, El le-a impus îndeplinirea cerintelor Sale, conducându-i astfel spre El în lanturile obligatiei. “Domnul tãu se mirã de oamenii condusi spre Paradis în lanturi.”
196. Te obligã El sã-L servesti? Nu! El nu te obligã decã sã intri în Paradisul Sãu!
197. Cel ce se mirã cã Dumnezeu îl poate elibera de pasiunea lui si-l poate scoate din neglijenta sa, considerã neputincioasã Atotputernicia divinã. “Or Dumnezeu este peste toate lucrurile Puternic” (Al-Kahf 45).
198. Pentru a te face sã apreciezi binefacerile Sale, El te coboarã uneori în întuneric.
199. Cel ce nu apreciazã darurile primite, le va aprecia dupã ce îl vor pãrãsi!
200. În fata multimilor darurilor divine, mirarea nu trebuie deloc sã te distragã de la datoria operelor mistice. Dacã nu, rangul tãu ar fi coborât!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu