Ashura este a 10-a zi din prima lună a calendarului musulman, denumită şi Muharram. Anul acesta, Ashura corespunde zilei de 16 decembrie 2010.
În vederea acestui eveniment, se recomandă două zile de post, pe 15 şi 16 decembrie, potrivit tradiţiilor următoare:
Acest post era obligatoriu înainte de a fi fost prescris postul din luna Ramadan. Ulterior, postul din luna Ramadan a devenit obligatoriu în locul celui din ziua de Ashura, care, astfel, a devenit un post facultativ.
Muslim a relatat în Sahih că Profetul (slaws) a spus: „Postul cel mai bun după postul din luna de Ramadan este acela din luna sfântă a lui Dumnezeu, al-Muharram.”
Ibn ´Umar relatează că Profetul (slaws) a spus: „Cine doreşte, ţine post, iar cine doreşte, poate mânca [în ziua respectivă]” (al-Bukhari şi Muslim).
Când a fost întrebat despre postul din zilele de Ashura, Profetul (slaws) a răspuns: „Acest post şterge păcatele săvârşite în anul anterior” (relatat de Muslim).
Când Profetul (slaws) a emigrat la Medina, a observat că evreii posteau în ziua de Ashura şi i-a întrebat: „De ce postiţi în ziua aceasta?” Ei răspunseră: „Este o zi mare, ziua în care Dumnezeu i-a salvat pe Moise şi pe poporul său, şi i-a înecat pe Faraon şi pe poporul său [a se vedea în acest sens Sura 10 - Iona, versetele 90-92]. Moise a postit în ziua aceea în semn de mulţumire faţă de Dumnezeu, aşadar postim şi noi.”
Profetul zise: „Noi suntem mai aproape de Moise decât voi” şi posti la rându-i în acea zi, spunându-le şi musulmanilor să ţină post cu această ocazie. Tot atunci, adăugase: „Dacă voi mai fi în viaţă şi anul viitor, voi posti a noua zi din luna Muharram” (relatat de Muslim), aceasta însemnând că, în afară de ziua a zecea, urma să ţină post şi în ziua care o preceda pe aceasta.
Se afișează postările cu eticheta Calendar musulman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Calendar musulman. Afișați toate postările
marți, decembrie 14, 2010
vineri, iunie 04, 2010
Timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite
Iată cum se împarte timpul de rugăciune în Islam conform şcolii malikite:
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
Fiecare rugăciune beneficiază de două intervale de timp:
*timpul numit ikhtiyari (timpul “predilect”), respectiv perioada în care avem dreptul să ne rugăm în orice moment fără existenţa vreunei sancţiuni;
* timpul numit daruri (timpul “necesar”), respectiv perioada în care trebuie să ne rugăm de îndată ce avem ocazia, adică intervalul de timp în care nu trebuie să amânăm efectuarea rugăciunii fără să avem un motiv bine întemeiat.
La fiecare din rugăciuni va fi indicat întâi timpul ikhtiyari („predilect”), apoi timpul daruri („necesar”):
1. salat zhuhr ( zhuhr este momentul în care soarele se află în punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, la zenit, când nu se mai vede umbra):
. ikhtiyari: până la rugăciunea al 'asr;
. daruri: până la maghreb.
2. salat al 'asr (debutează în momentul în care lungimea umbrei unui obiect este egală cu lungimea obiectului însuşi):
. ikhtiyari: până în momentul în care umbra este de două ori cât obiectul de referinţă, adică atunci când soarele devine galben (ceea ce poartă denumirea de isfar)
. daruri: până la maghreb.
3. salat al maghreb (imediat ce discul solar nu se mai vede; la apusul soarelui, numit şi ghulub):
. ikhtiyari: 15-20 minute (timpul necesar îndeplinirii condiţiilor pentru săvârşirea rugăciunii: abluţiuni, ţinută de rugăciune şi efectuării rugăciunii propriu-zise). De menţionat că majoritatea opiniilor şcolii malikite precizează faptul că timpul ikhtiyari durează până la 'icha.
. daruri: până la fajr.
4. salat al 'icha (începe odată cu dispariţia licăririlor roşiatice ale soarelui):
. ikhtiyari: până la finele primului sfert de noapte (noaptea socotindu-se începând de la apusul soarelui sau maghreb);
. daruri: până la fajr.
5. salat al fajr (raza verticală de lumină, numită fajr al kazib, este un fals fajr; acela adevărat, când Sayduna Jibril a venit la Mesagerul lui Dumnezeu, este când razele soarelui devin orizontale):
. ikhtiyari: până la isfirar, atunci când cerul devine gălbui;
. daruri: până la shuruq (când soarele se ridică la orizont).
Menţiuni:
- timpurile pentru rugăciune (ikhtiyari şi daruri) au fost aduse la cunoştinţa Mesagerului lui Dumnezeu de către Sayduna Jibril;
- în şcoala malikită se consideră că primele minute (circa 10) din 'asr constituie un interval de timp comun care face parte atât din dhuhr, cât şi din 'asr;
- aspectul soarelui sau al cerului este cu titlu informativ; în zilele noastre ne bazăm pe calendarul orelor de rugăciune;
- în măsura posibilului, este important să se respecte timpul ikhtiyari, dar, mai ales, să nu se depăşească limitele timpului daruri;
- în Islam, orice act are valoare doar prin intenţia care stă la baza înfăptuirii sale.
duminică, martie 08, 2009
Aid al-Mawlid an-Nabawi
Al-Mawlid an-Nabawi - sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) - înseamnă sărbătorirea islamului. Muhammad (slaws) simbolizează islamul şi recomandările acestuia.
Sărbătoarea Al-Mawlid an-Nabawi este un prilej de a chema oamenii la islam, de a reuni credincioşii pentru a asculta şi a recita elogii (madih) scrise spre lăudarea Profetului (slaws), de a-i hrăni pe cei nevoiaşi şi a aduce bucurii copiilor, oferindu-le cadouri, pentru ca aceştia să-l iubească pe Profet şi să-şi amintească de el.
Shari’ah încurajează musulmanii să serbeze Al-Mawlid an-Nabawi din zece considerente:
1. A se bucura de venirea Profetului (slaws) spre binele întregii omeniri face ca inima să se simtă recunoscătoare faţă de mizericordia divină. Dumnezeu Atotputernic a spus: „Pentru harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune decât ceea ce strâng!” (Iona 10:58) şi a mai spus: „Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.” (Profeţii 21:107).
2. Sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) ne încurajează să invocăm binecuvântările lui Dumnezeu asupra sa şi să-l elogiem, ceea ce reprezintă o obligaţie conform poruncii lui Allah din versetul: „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea” (Alianţele 33:56).
Ea este un prilej de reunire în moschei pentru a ne exprima admiraţia faţă de persoana Profetului (slaws), a ne ruga pentru el şi a-l elogia, aşa cum ne cere Dumnezeu.
3. Profetul (slaws) a menţionat lunea ca zi a naşterii sale. Într-un hadith al lui Muslim, Profetul (slaws) fusese întrebat în legătură cu postul din zilele de luni şi răspunsese: „[lunea] este ziua în care m-am născut şi [lunea este] ziua în care am primit profeţia”.
Din hadith-uri şi din Sirra (relatarea vieţii Profetului (slaws)) reiese că mai multe evenimente ieşite din comun au avut loc în ziua naşterii Profetului (slaws) nostru mult-iubit, cum ar fi lumina ce răzbătea dinspre Amina, cinstita sa mamă, pierirea Persiei în flăcări ş.a.
Noaptea naşterii Profetului (slaws) este unică şi nu are asemănare cu aceea a niciunei alte fiinţe omeneşti.
Profetul (slaws) sărbătorea, aşadar, ziua naşterii sale şi-i mulţumea lui Dumnezeu pentru marea favoare de a-l fi făcut să se nască într-o zi de luni şi de a fi indicat ziua aceasta ca fiind recomandabilă pentru post. Este o formă de adorare a lui Dumnezeu.
Plecând de aici, postirea, hrănirea celor nevoiaşi, reunirea pentru elogierea Profetului (slaws) sau pentru evocarea virtuţilor sale şi a caracterului său desăvârşit sunt considerate ca o comemorare a zilei sale de naştere. Este adevărat că forma de exprimare a acestei bucurii şi acţiunile înfăptuite au suferit transformări în timp, dar esenţa a rămas aceeaşi: venerarea Mesagerului lui Dumnezeu.
4. Profetul comemora ziua şi locul naşterii Profeţilor care-l precedaseră.
Referindu-se la solemnitatea zilei de vineri, Profetul (slaws) a spus: „În această zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam”, ceea ce înseamnă că vinerea este importantă prin aceea că este ziua în care a fost creat Adam, profetul şi tatăl tuturor fiinţelor omeneşti.
Ce să mai spunem, atunci, despre ziua în care se întrupă cel mai mare profet şi omul cel mai însemnat al umanităţii?
5. Profetul (slaws) a conciliat tot timpul evenimentele religioase şi pe cele istorice. Astfel, îşi încuraja Companionii să-şi amintească şi să comemoreze fiecare eveniment semnificativ, chiar dacă acesta a avut loc în trecutul îndepărtat. Acest principiu se deduce din hadith-ul următor: „Când Profetul (slaws) ajunse la Medina, îi văzu pe evrei postind în ziua de Ashura. Se informă (asupra motivului pentru care posteau) şi i se spuse că aceea era ziua în care Dumnezeu îl salvase pe Profetul Său, Moise, şi-i înecase pe duşmanii acestuia. Atunci Profetul (slaws) rosti aceste cuvinte binecunoscute: «Noi avem dreptul la Moise mai mult decât voi».” Aşa se face că Profetul (slaws) îi îndemnă atunci pe credincioşi să postească în ziua de Ashura şi în ziua care o precede pe aceasta.
6. Celebrarea Mawlid-ului este motivată de recomandarea de a ne spori iubirea faţă de Profet (slaws), de a-l onora, de a-l asculta, de a-i urma exemplul, de a ne aminti de el şi de a fi mândri de el. Dumnezeu a spus despre Muhammad: „Tu ai o fire prea-înălţată” (Condeiul 68:4). Iubirea pentru Profet (slaws) este elementul care diferenţiază devoţii în desăvârşirea credinţei (iman) lor. Într-un hadith autentic transmis de Bukhari şi Muslim, Profetul (slaws) a spus: „Niciunul dintre voi nu este cu adevărat credincios, dacă dragostea pentru mine nu vă este mai scumpă decât copiii voştri, părinţii voştri şi toţi ceilalţi oameni.”
7. Efectul celebrării Al-Mawlid An-Nabawi este extraordinar chiar şi asupra necredincioşilor. Acest lucru apare menţionat în Bukhari, care a relatat în legătură cu aceasta: „În fiecare zi de luni, Abu Lahab este iertat de pedeapsa sa de după moarte fiindcă, pe când trăia, a eliberat-o pe servitoarea sa Thuwayba, atunci când aceasta i-a adus vestea naşterii Profetului (slaws), adică a nepotului său”; mai este amintit şi servitorul Profetului (slaws), care fu atât de fericit, întreaga sa viaţă, alături de stăpânul său, încât muri spunând: „La ilaha illallah Mouhammadun Rassulullah” [shahadah, măturisirea de credinţă].
8. Ni se recomandă să-l cunoaştem pe Profet (slaws), miracolele pe care le-a înfăptuit, împrejurările naşterii sale, caracterul său, credinţa sa, semnele sale, retragerile sale spirituale şi actele sale de venerare. Celebrarea naşterii sale ne face, într-adevăr, să ne amintim şi de alte aspecte ale vieţii lui, iar aceasta atrage asupra noastră mulţumirea lui Dumnezeu fiindcă, procedând în felul acesta, vom fi mai predispuşi să ne corectăm defectele, să-l imităm, să-l luăm drept model.
9. Cât era în viaţă, este binecunoscut faptul că poeţii veneau la Profet (slaws) să-l proslăvească, îi descriau campaniile şi războaiele, procedând în acelaşi fel şi cu Companionii săi. În „Adab al-moufrad” al lui Bukhari se relatează că Profetul (slaws) a spus: „Există o anumită înţelepciune în poezie.”
Reiese de aici că orice persoană care celebrează, cu bune intenţii, aniversarea Profetului (slaws) prin cântec, poezie, lectura Sirrei şi îi aduce laude acestuia nu este de condamnat.
10. Unanimitatea (ijmaâ) ulemalelor în privinţa celebrării zilei de naştere a Profetului (slaws) este o hotărâre acceptată de toţi musulmanii.
Sursa: http://www.islam-maroc.ma/Fr/detail.aspx?id=1344&z=166
Sărbătoarea Al-Mawlid an-Nabawi este un prilej de a chema oamenii la islam, de a reuni credincioşii pentru a asculta şi a recita elogii (madih) scrise spre lăudarea Profetului (slaws), de a-i hrăni pe cei nevoiaşi şi a aduce bucurii copiilor, oferindu-le cadouri, pentru ca aceştia să-l iubească pe Profet şi să-şi amintească de el.
Shari’ah încurajează musulmanii să serbeze Al-Mawlid an-Nabawi din zece considerente:
1. A se bucura de venirea Profetului (slaws) spre binele întregii omeniri face ca inima să se simtă recunoscătoare faţă de mizericordia divină. Dumnezeu Atotputernic a spus: „Pentru harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune decât ceea ce strâng!” (Iona 10:58) şi a mai spus: „Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.” (Profeţii 21:107).
2. Sărbătorirea naşterii Profetului (slaws) ne încurajează să invocăm binecuvântările lui Dumnezeu asupra sa şi să-l elogiem, ceea ce reprezintă o obligaţie conform poruncii lui Allah din versetul: „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea” (Alianţele 33:56).
Ea este un prilej de reunire în moschei pentru a ne exprima admiraţia faţă de persoana Profetului (slaws), a ne ruga pentru el şi a-l elogia, aşa cum ne cere Dumnezeu.
3. Profetul (slaws) a menţionat lunea ca zi a naşterii sale. Într-un hadith al lui Muslim, Profetul (slaws) fusese întrebat în legătură cu postul din zilele de luni şi răspunsese: „[lunea] este ziua în care m-am născut şi [lunea este] ziua în care am primit profeţia”.
Din hadith-uri şi din Sirra (relatarea vieţii Profetului (slaws)) reiese că mai multe evenimente ieşite din comun au avut loc în ziua naşterii Profetului (slaws) nostru mult-iubit, cum ar fi lumina ce răzbătea dinspre Amina, cinstita sa mamă, pierirea Persiei în flăcări ş.a.
Noaptea naşterii Profetului (slaws) este unică şi nu are asemănare cu aceea a niciunei alte fiinţe omeneşti.
Profetul (slaws) sărbătorea, aşadar, ziua naşterii sale şi-i mulţumea lui Dumnezeu pentru marea favoare de a-l fi făcut să se nască într-o zi de luni şi de a fi indicat ziua aceasta ca fiind recomandabilă pentru post. Este o formă de adorare a lui Dumnezeu.
Plecând de aici, postirea, hrănirea celor nevoiaşi, reunirea pentru elogierea Profetului (slaws) sau pentru evocarea virtuţilor sale şi a caracterului său desăvârşit sunt considerate ca o comemorare a zilei sale de naştere. Este adevărat că forma de exprimare a acestei bucurii şi acţiunile înfăptuite au suferit transformări în timp, dar esenţa a rămas aceeaşi: venerarea Mesagerului lui Dumnezeu.
4. Profetul comemora ziua şi locul naşterii Profeţilor care-l precedaseră.
Referindu-se la solemnitatea zilei de vineri, Profetul (slaws) a spus: „În această zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam”, ceea ce înseamnă că vinerea este importantă prin aceea că este ziua în care a fost creat Adam, profetul şi tatăl tuturor fiinţelor omeneşti.
Ce să mai spunem, atunci, despre ziua în care se întrupă cel mai mare profet şi omul cel mai însemnat al umanităţii?
5. Profetul (slaws) a conciliat tot timpul evenimentele religioase şi pe cele istorice. Astfel, îşi încuraja Companionii să-şi amintească şi să comemoreze fiecare eveniment semnificativ, chiar dacă acesta a avut loc în trecutul îndepărtat. Acest principiu se deduce din hadith-ul următor: „Când Profetul (slaws) ajunse la Medina, îi văzu pe evrei postind în ziua de Ashura. Se informă (asupra motivului pentru care posteau) şi i se spuse că aceea era ziua în care Dumnezeu îl salvase pe Profetul Său, Moise, şi-i înecase pe duşmanii acestuia. Atunci Profetul (slaws) rosti aceste cuvinte binecunoscute: «Noi avem dreptul la Moise mai mult decât voi».” Aşa se face că Profetul (slaws) îi îndemnă atunci pe credincioşi să postească în ziua de Ashura şi în ziua care o precede pe aceasta.
6. Celebrarea Mawlid-ului este motivată de recomandarea de a ne spori iubirea faţă de Profet (slaws), de a-l onora, de a-l asculta, de a-i urma exemplul, de a ne aminti de el şi de a fi mândri de el. Dumnezeu a spus despre Muhammad: „Tu ai o fire prea-înălţată” (Condeiul 68:4). Iubirea pentru Profet (slaws) este elementul care diferenţiază devoţii în desăvârşirea credinţei (iman) lor. Într-un hadith autentic transmis de Bukhari şi Muslim, Profetul (slaws) a spus: „Niciunul dintre voi nu este cu adevărat credincios, dacă dragostea pentru mine nu vă este mai scumpă decât copiii voştri, părinţii voştri şi toţi ceilalţi oameni.”
7. Efectul celebrării Al-Mawlid An-Nabawi este extraordinar chiar şi asupra necredincioşilor. Acest lucru apare menţionat în Bukhari, care a relatat în legătură cu aceasta: „În fiecare zi de luni, Abu Lahab este iertat de pedeapsa sa de după moarte fiindcă, pe când trăia, a eliberat-o pe servitoarea sa Thuwayba, atunci când aceasta i-a adus vestea naşterii Profetului (slaws), adică a nepotului său”; mai este amintit şi servitorul Profetului (slaws), care fu atât de fericit, întreaga sa viaţă, alături de stăpânul său, încât muri spunând: „La ilaha illallah Mouhammadun Rassulullah” [shahadah, măturisirea de credinţă].
8. Ni se recomandă să-l cunoaştem pe Profet (slaws), miracolele pe care le-a înfăptuit, împrejurările naşterii sale, caracterul său, credinţa sa, semnele sale, retragerile sale spirituale şi actele sale de venerare. Celebrarea naşterii sale ne face, într-adevăr, să ne amintim şi de alte aspecte ale vieţii lui, iar aceasta atrage asupra noastră mulţumirea lui Dumnezeu fiindcă, procedând în felul acesta, vom fi mai predispuşi să ne corectăm defectele, să-l imităm, să-l luăm drept model.
9. Cât era în viaţă, este binecunoscut faptul că poeţii veneau la Profet (slaws) să-l proslăvească, îi descriau campaniile şi războaiele, procedând în acelaşi fel şi cu Companionii săi. În „Adab al-moufrad” al lui Bukhari se relatează că Profetul (slaws) a spus: „Există o anumită înţelepciune în poezie.”
Reiese de aici că orice persoană care celebrează, cu bune intenţii, aniversarea Profetului (slaws) prin cântec, poezie, lectura Sirrei şi îi aduce laude acestuia nu este de condamnat.
10. Unanimitatea (ijmaâ) ulemalelor în privinţa celebrării zilei de naştere a Profetului (slaws) este o hotărâre acceptată de toţi musulmanii.
Sursa: http://www.islam-maroc.ma/Fr/detail.aspx?id=1344&z=166
luni, ianuarie 05, 2009
Sărbătorile islamice (sg. 'id; pl. a'yad)
Fiecare sărbătoare a calendarului musulman are o semnificaţie spirituală, simbolică şi, uneori, ezoterică.
'Aid al-Fitr sau Aid as-Saghir (lit. "Mica sărbătoare"): sărbătoarea întreruperii postului (celebrată la 1 Shawwal) consacră Ramadan, luna a noua a calendarului anual, ca luna cea mai importantă a anului islamic. Este luna în timpul căreia a fost revelat Coranul: "În luna Ramadan a fost pogorât Coranul" (Cor II, 185). Este, de asemenea, luna Nopţii predestinării (laylat al-qadr), chiar noaptea revelaţiei - cea de-a 27-a a lunii Ramadan - o noapte a cărei valoare simbolică este de o mie de nopţi.
'Aid al-Kabir sau Aid al-Adha: Sărbătoarea berbecului, Kurban Bairam (Turcia, Egipt, Siria) sau "Marea sărbătoare" se celebrează în ziua a zecea din Dhul-hijjah (a 12-a lună lunară), lit. "Luna pelerinajului" - şi simbolizează confraternitatea abrahamică.
Este vorba, într-adevăr, despre un ritual imuabil de peste 4000 de ani - acela al jertfirii unui animal de sacrificiu ca substitut al fiului Patriarhului, de unde cealaltă denumire a sa, Yawm an-Nahr ("Ziua sacrificiului"): "Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţă şi am lăsat amintirea sa în veac: "Pace lui Abraham!"" (Cor XXXVII, 107-109).
Sacrificares berbecului consfinţeşte, aşadar, această legătură totodată istorică şi mitică şi transcende într-un anume fel spiritualitatea Islamului propriu-zis, pentru a reuni într-un singur cerc toţi oamenii Scripturii.
La Mecca, fie el singur sau însoţit, pelerinul trebuie să sacrifice un animal în memoria acestui eveniment. Jertfirea propriu-zisă (dabh', nahr') are un ritual precis: se jertfeşte un animal care nu prezintă nici un defect (nci chior, nici orb, nici bolnav vizibil, nici mutilat, nici bătrân sau steril), este culcat pe partea sa stângă, în direcţia Qiblei. Se pronunţă formula: "Bismillahi, Allahu Akhbar" ("În numele lui Allah, Preaînaltul") şi se taie, în fine, cu un gest ferm artera carotidă a animaului. Animalul astfel sacrificat trebuie tranşat în trei părţi pe cât posibil egale: prima parte este destinată consumului imediat, a doua trebuie dăruită celor nevoiaşi, iar a treia poate fi păstrată pentru consumul ulterior.
O legătură comună uneşte aceste două sărbători: rugăciunea (salat al-'idân sau "salat al-a’yad"). Urmează în acest caz, pentru prima sărbătoare, o danie legală (zakat) calculată în funcţie de averea musulmanului şi oferită fără deosebire oricărei persoane nevoiaşe; sacrificarea unui berbec în amintirea gestului lui Abraham (Avraam) în cel de-al doilea caz.
Al-Mawlid an-Nabawi: naşterea Profetului este sărbătorită de asemenea cu fast. Ea are loc la 71 de zile de la începerea anului hegirian, fixat în ziua de 12 a Rabi al-Awwal, cea de-a treia lună a anului musulman.
'Ashura': aşa cum i-o indică şi numele, este sărbătoarea "Zilei a zecea", instituită de Profetul însuşi în ziua a 10-a a primei luni musulmane, Muharram. Seara 'ashurei se caracterizează prin fervoarea ceremoniilor şi a libaţiilor organizate. În timpul acestei sărbători are loc şi pelerinajul şiit la Kerbala.
(după Dicţionar de simboluri musulmane, autor M. Chabel, trad. C. Auneanu, Ed. Paralela 45, 2005)
'Aid al-Fitr sau Aid as-Saghir (lit. "Mica sărbătoare"): sărbătoarea întreruperii postului (celebrată la 1 Shawwal) consacră Ramadan, luna a noua a calendarului anual, ca luna cea mai importantă a anului islamic. Este luna în timpul căreia a fost revelat Coranul: "În luna Ramadan a fost pogorât Coranul" (Cor II, 185). Este, de asemenea, luna Nopţii predestinării (laylat al-qadr), chiar noaptea revelaţiei - cea de-a 27-a a lunii Ramadan - o noapte a cărei valoare simbolică este de o mie de nopţi.
'Aid al-Kabir sau Aid al-Adha: Sărbătoarea berbecului, Kurban Bairam (Turcia, Egipt, Siria) sau "Marea sărbătoare" se celebrează în ziua a zecea din Dhul-hijjah (a 12-a lună lunară), lit. "Luna pelerinajului" - şi simbolizează confraternitatea abrahamică.
Este vorba, într-adevăr, despre un ritual imuabil de peste 4000 de ani - acela al jertfirii unui animal de sacrificiu ca substitut al fiului Patriarhului, de unde cealaltă denumire a sa, Yawm an-Nahr ("Ziua sacrificiului"): "Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţă şi am lăsat amintirea sa în veac: "Pace lui Abraham!"" (Cor XXXVII, 107-109).
Sacrificares berbecului consfinţeşte, aşadar, această legătură totodată istorică şi mitică şi transcende într-un anume fel spiritualitatea Islamului propriu-zis, pentru a reuni într-un singur cerc toţi oamenii Scripturii.
La Mecca, fie el singur sau însoţit, pelerinul trebuie să sacrifice un animal în memoria acestui eveniment. Jertfirea propriu-zisă (dabh', nahr') are un ritual precis: se jertfeşte un animal care nu prezintă nici un defect (nci chior, nici orb, nici bolnav vizibil, nici mutilat, nici bătrân sau steril), este culcat pe partea sa stângă, în direcţia Qiblei. Se pronunţă formula: "Bismillahi, Allahu Akhbar" ("În numele lui Allah, Preaînaltul") şi se taie, în fine, cu un gest ferm artera carotidă a animaului. Animalul astfel sacrificat trebuie tranşat în trei părţi pe cât posibil egale: prima parte este destinată consumului imediat, a doua trebuie dăruită celor nevoiaşi, iar a treia poate fi păstrată pentru consumul ulterior.
O legătură comună uneşte aceste două sărbători: rugăciunea (salat al-'idân sau "salat al-a’yad"). Urmează în acest caz, pentru prima sărbătoare, o danie legală (zakat) calculată în funcţie de averea musulmanului şi oferită fără deosebire oricărei persoane nevoiaşe; sacrificarea unui berbec în amintirea gestului lui Abraham (Avraam) în cel de-al doilea caz.
Al-Mawlid an-Nabawi: naşterea Profetului este sărbătorită de asemenea cu fast. Ea are loc la 71 de zile de la începerea anului hegirian, fixat în ziua de 12 a Rabi al-Awwal, cea de-a treia lună a anului musulman.
'Ashura': aşa cum i-o indică şi numele, este sărbătoarea "Zilei a zecea", instituită de Profetul însuşi în ziua a 10-a a primei luni musulmane, Muharram. Seara 'ashurei se caracterizează prin fervoarea ceremoniilor şi a libaţiilor organizate. În timpul acestei sărbători are loc şi pelerinajul şiit la Kerbala.
(după Dicţionar de simboluri musulmane, autor M. Chabel, trad. C. Auneanu, Ed. Paralela 45, 2005)
duminică, decembrie 28, 2008
Succint calendar al sarbatorilor musulmane pentru anul 1430 AH
*1 Muharram: 29 decembrie 2008/1430
Inceputul unui nou an musulman. Prima zi a Anului 1430 al Hegirei.
Celebreaza plecarea Profetului Muhammad (slaws) de la Mecca la Medina în 622, ceea ce a dat nastere la crearea ummei, a comunitatii musulmane. In aceasta zi se fac cadouri si sunt amintite episoade din viata profetului si a contemporanilor acestuia.
*Ashura (a 10-a zi a lunii Muharram): 7 ianuarie 2009/1430
Zi de post.
Cand Profetul Muhammad (slaws) a ajuns la Medina, in 622, a descoperit ca evreii de acolo posteau in aceasta zi si i-a intrebat motivul pentru care tineau post. Ei au raspuns: „Aceasta este o zi binecuvantata. In aceasta zi Allah i-a salvat pe Copiii lui Israel de dusmanul lor (din Egipt) si, ca urmare, Profetul Musa [Moise] a postit in ziua aceasta, preamarindu-l pe Allah.” Profetul Muhammad (slaws) a spus: „Noi suntem mai apropiati de Musa decat sunteti voi.” A postit in ziua aceea si le-a poruncit musulmanilor sa posteasca in aceeasi zi. (al-Bukhari)
*Emigrarea la Medina: 5 martie 2009/1430
*Al Mawlid An-Nabi: 9 martie 2009/1430
Celebrarea nasterii Profetului Muhammad (slaws).
*Al Isra wa Al Mi'raj: 19 iulie 2009/1430
(Noaptea calatoriei si a ascensiunii la cer) Celebrarea calatoriei Profetului Muhammad (slaws) de la Mecca la Ierusalim si din acest loc la cer, in decursul aceleiasi nopti. In timpul acestei calatorii i-a fost revelata obligativitatea celor cinci rugaciuni cotidiene. In zilele noastre, la Ierusalim, Domul Stancii se inalta pe stanca de unde s-a ridicat Profetul la cer.
*Mijlocul lunii Shaban 5 august 2009/1430
(Cu doua saptamani inainte de Ramadan) In unele tari musulmane, in aceasta zi se viziteaza mormintele defunctilor si se fac pomeni.
*Ramadan 22 august 2009/1430
Luna de post (de la rasaritul pana la apusul soarelui), luna in care portile raiului sunt deschise si portile iadului sunt inchise. Cea mai sfanta luna a anului islamic, luna in care Profetului Muhammad (slaws) i-a fost revelat Coranul. Tinerea postului in luna Ramadan este unul dintre cei cinci stalpi ai islamului. Luna binefacerilor, a milostiveniei, luna in care singura lupta permisa este aceea impotriva propriilor slabiciuni.
*Badr 7 septembrie 2009/1430
Lupta de la Badr, numele unei vai situate intre Mecca si Medina, este prima batalie decisiva a Islamului si marcheaza inceputul confruntarilor armate dintre musulmani si politeistii meccani. Aceasta batalie a avut loc intr-o vineri, in 17 Ramadan din anul 2 al Hegirei (corespunzator lunii martie 624 cf. erei crestine).
*Laylat al-Qadr 16 septembrie 2009/1430
Laylat al-Qadr isi datoreaza importanta faptului ca aceasta este noaptea in care i-a fost daruita lumii cea mai binecuvantata si mai desavarsita dintre toate revelatiile.
Laylat al-Qadr, „Noaptea Destinului”, literalmente „Noaptea Maiestatii, a Grandorii sau a Prestigiului”, este o noapte foarte speciala printre ultimele zece zile ale lunii Ramadan, cel mai probabil cea de-a 25-a, a 27-a sau a 29-a noapte a acesteia. In Coran (44,3) es este denumita “noapte binecuvantata”. Noapte pe care musulmanii o consacra rugaciunilor.
*Aid al-Fitr 19 septembrie 2009/1430
La finele lunii de post Ramadan, in prima zi a lunii Shawwal, se celebreaza Aid al-Fitr sau Aid al-Saghir (Mica Sarbatoare) si aceasta incepe in momentul in care se zaresc primele luciri ale semilunii.
*Arafat 26 noiembrie 2009/1430
Ultima zi de pelerinaj (hajj) la Mecca si ajunul sarbatorii Aid al-Kabir (Marea Sarbatoare).
*Aid al-Kabir 27 noiembrie 2009/1430
Sarbatoare care celebreaza sfarsitul perioadei de pelerinaj la Mecca.
* Prima zi a Anului 1431 al Hegirei – 1 Muharram- 18 decembrie 2009
Nota: Musulmanii nu "sarbatoresc" propriu-zis inceputul unui nou an. Acesta este mai degraba o recunoastere a scurgerii timpului si un prilej de reflectie asupra propriei lor existente efemere in aceasta lume.
Inceputul unui nou an musulman. Prima zi a Anului 1430 al Hegirei.
Celebreaza plecarea Profetului Muhammad (slaws) de la Mecca la Medina în 622, ceea ce a dat nastere la crearea ummei, a comunitatii musulmane. In aceasta zi se fac cadouri si sunt amintite episoade din viata profetului si a contemporanilor acestuia.
*Ashura (a 10-a zi a lunii Muharram): 7 ianuarie 2009/1430
Zi de post.
Cand Profetul Muhammad (slaws) a ajuns la Medina, in 622, a descoperit ca evreii de acolo posteau in aceasta zi si i-a intrebat motivul pentru care tineau post. Ei au raspuns: „Aceasta este o zi binecuvantata. In aceasta zi Allah i-a salvat pe Copiii lui Israel de dusmanul lor (din Egipt) si, ca urmare, Profetul Musa [Moise] a postit in ziua aceasta, preamarindu-l pe Allah.” Profetul Muhammad (slaws) a spus: „Noi suntem mai apropiati de Musa decat sunteti voi.” A postit in ziua aceea si le-a poruncit musulmanilor sa posteasca in aceeasi zi. (al-Bukhari)
*Emigrarea la Medina: 5 martie 2009/1430
*Al Mawlid An-Nabi: 9 martie 2009/1430
Celebrarea nasterii Profetului Muhammad (slaws).
*Al Isra wa Al Mi'raj: 19 iulie 2009/1430
(Noaptea calatoriei si a ascensiunii la cer) Celebrarea calatoriei Profetului Muhammad (slaws) de la Mecca la Ierusalim si din acest loc la cer, in decursul aceleiasi nopti. In timpul acestei calatorii i-a fost revelata obligativitatea celor cinci rugaciuni cotidiene. In zilele noastre, la Ierusalim, Domul Stancii se inalta pe stanca de unde s-a ridicat Profetul la cer.
*Mijlocul lunii Shaban 5 august 2009/1430
(Cu doua saptamani inainte de Ramadan) In unele tari musulmane, in aceasta zi se viziteaza mormintele defunctilor si se fac pomeni.
*Ramadan 22 august 2009/1430
Luna de post (de la rasaritul pana la apusul soarelui), luna in care portile raiului sunt deschise si portile iadului sunt inchise. Cea mai sfanta luna a anului islamic, luna in care Profetului Muhammad (slaws) i-a fost revelat Coranul. Tinerea postului in luna Ramadan este unul dintre cei cinci stalpi ai islamului. Luna binefacerilor, a milostiveniei, luna in care singura lupta permisa este aceea impotriva propriilor slabiciuni.
*Badr 7 septembrie 2009/1430
Lupta de la Badr, numele unei vai situate intre Mecca si Medina, este prima batalie decisiva a Islamului si marcheaza inceputul confruntarilor armate dintre musulmani si politeistii meccani. Aceasta batalie a avut loc intr-o vineri, in 17 Ramadan din anul 2 al Hegirei (corespunzator lunii martie 624 cf. erei crestine).
*Laylat al-Qadr 16 septembrie 2009/1430
Laylat al-Qadr isi datoreaza importanta faptului ca aceasta este noaptea in care i-a fost daruita lumii cea mai binecuvantata si mai desavarsita dintre toate revelatiile.
Laylat al-Qadr, „Noaptea Destinului”, literalmente „Noaptea Maiestatii, a Grandorii sau a Prestigiului”, este o noapte foarte speciala printre ultimele zece zile ale lunii Ramadan, cel mai probabil cea de-a 25-a, a 27-a sau a 29-a noapte a acesteia. In Coran (44,3) es este denumita “noapte binecuvantata”. Noapte pe care musulmanii o consacra rugaciunilor.
*Aid al-Fitr 19 septembrie 2009/1430
La finele lunii de post Ramadan, in prima zi a lunii Shawwal, se celebreaza Aid al-Fitr sau Aid al-Saghir (Mica Sarbatoare) si aceasta incepe in momentul in care se zaresc primele luciri ale semilunii.
*Arafat 26 noiembrie 2009/1430
Ultima zi de pelerinaj (hajj) la Mecca si ajunul sarbatorii Aid al-Kabir (Marea Sarbatoare).
*Aid al-Kabir 27 noiembrie 2009/1430
Sarbatoare care celebreaza sfarsitul perioadei de pelerinaj la Mecca.
* Prima zi a Anului 1431 al Hegirei – 1 Muharram- 18 decembrie 2009
Nota: Musulmanii nu "sarbatoresc" propriu-zis inceputul unui nou an. Acesta este mai degraba o recunoastere a scurgerii timpului si un prilej de reflectie asupra propriei lor existente efemere in aceasta lume.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)