211. Nici supunerea ta nu-I este utilã, nici nesupunerea dãunãtoare. Dacã El te obligã la prima si ti-o interzice pe a doua, este din cauza a ceea ce-ti va reveni (ca premiu sau pedeapsã).
212. Dacã I te dãruiesti nu adaugi nimic la puterea Sa. Dacã te depãrtezi de El nu o diminuezi în nimic.
213. Sã-L atingi pe Dumnezeu înseamnã sã atingi cunoasterea lui Dumnezeu. Altfel, El este prea transcendent pentru a se uni cu un lucru sau pentru ca un lucru sã se uneascã cu El!
214. A te apropia de El înseamnã a fi martorul apropierii Sale. Dacã nu, ce raport ar putea fi între tine si realitatea apropierii Sale?
215. În experienta teofaniei, adevãrurile vin din toate directiile. Dar elucidarea sensurilor se face dupã întoarcerea la sine. “Iar când Noi îl vom recita, urmeazã recitarea sa! Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.” (Al-Qiyama 18,19)
216. Atunci când vizitele divine dau nãvalã spre tine, obiceiurile tale sunt bulversate: “Dacã regii intrã într-un oras, îl stricã” (An-Naml, 34).
217. Aceste vizite sunt mesajele Celui Cuceritor, ele nu întâlnesc nici un obstacol fãrã sã-l pulverizeze: “Noi lovim cu adevãrul desertãciunea si o facem sã disparã, si iatã cã ea este ca si moartã.” (Al-‘Anbiya 18).
218. Cum ar putea fi Dumnezeu învãluit în ceva, când acest voal apare, existã si este prezent în El?
219. Nu dispera dacã vezi agreatã o actiune în care nu erai prezent, cãci actele sunt uneori agreate atunci când fructul lor nu se reveleazã imediat.
220. Nu fi încântat de o atingere misticã înainte de a-i cunoaste fructul. Norul nu este dorit pentru ploaia sa, ci pentru fructele care apar din ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu