miercuri, august 01, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XV)

141. Universurile apar pentru cã prin El au consistentã, ele dispar din cauza unicitãtii Sale.

142. Oamenii te laudã pentru ceea ce-si imagineazã cã esti, dar tu, blameazã-ti sufletul pentru ceea ce cunosti din el.

143. Lãudat, credinciosului îi este rusine în fata lui Dumnezeu, temându-se sã fie apreciat pentru o calitate pe care nu si-o vede el însusi.

144. Nimeni nu e mai ignorant decât cel care îsi abandoneazã propriile certitudini pentru opiniile altuia.

145. El face sã fii lãudat desi nu esti demn de asta? Laudã-L la rândul tãu, pentru ceea ce El este demn.

146. Sunt lãudati ascetii? Ei se supãrã din aceastã cauzã, cãci vãd lauda venind de la creaturi. Dar gnosticii au inima dilatatã, cãci vãd lauda venind de la Regele cel Adevãrat.

147. Dacã inima ta se dilatã atunci când primesc o favoare, dacã se contractã atunci când îti este refuzatã, sã stii cã esti încã în stadiul vârstei crude, si cã nu esti deloc sincer în devotiune.

148. Ai comis un pãcat? sã nu te facã asta sã renunti la încercãrile de a atinge rectitudinea în relatiile cu Domnul tãu. Poate cã este ultimul pãcat ce ti-a fost destinat.

149. Vrei ca usa sperantei sã se deschidã pentru tine? Priveste cu atentie ceea ce vine de la El pentru tine. Dar davã vrei sã deschizi usa fricii, uitã-te la ceea ce pleacã de la tine spre El.

150. Uneori El îti dãruieste mai mult în noaptea dezolãrii decât poti tu dobândi în iluminarea zilei consolãrii: “Voi nu stiti ce anume vã este mai util.” (An-Nisa, 11).

Niciun comentariu: