duminică, martie 11, 2007

Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (61-70)

61. Nimic nu te conduce atât cât iluzia!

62. Esti liber atunci când nu mai speri la un anumit lucru, sclav atunci când râvnesti la el.

63. Cel care nu merge spre Dumnezeu pornind de la mângâierile binefacerilor Sale, va fi condus spre El cu lanturile încercãrilor.

64. Cel care nu primeste favorurile divine cu actiuni mistice, riscã sã le piardã. Cel care le primeste cu recunostintã, le retine ca înlãntuite.

65. Ai grijã: dacã îti trimite favorurile Sale, iar tu continui sã actionezi gresit, El te conduce usor spre pierdere: “Noi îi vom conduce spre pierdere pe cãi pe care ei nu le cunosc” (Al-A’raf 182)

66. Dacã pedeapsa întârzie sã vinã, în timp ce el se comportã rãu cu Dumnezeu, novicele îsi spune în ignoranta sa: dacã faptele mele ar fi condamnabile, de mult ar fi oprit El ajutorul Sãu, îndepãrtându-mã de El. În realitate, el le-a oprit deja, si tu o ignori, fie si privându-te de reînnoirea harului. Si te-a aruncat departe de El, fãrã ca tu s-o stii, fie si lãsându-te pradã capriciilor tale.

67. Dacã vezi un credincios pe care Dumnezeu îl constrânge la practica devotiunilor externe, si îl mentine mult timp în ea, chiar dupã ce l-a dãruit cu mult har, nu dispretui ceea ce Domnul îi dã pentru cã nu vezi în el nici semnul gnosticilor nici bucuria amantilor. Nu ar exista practica devotiunilor externe dacã nu ar avea si atingeri mistice.

68. Pe unii, Dumnezeu îi tine pentru serviciul Sãu, pe altii, îi onoreazã cu dragostea Sa: “Noi îi vom ajuta pe toti, pe acestia ca si pe ceilalti, cu harul Domnului, si harul Domnului nu poate fi împiedicat” (Al-Isra, 20).

69. Sunt rare vizitele divine care nu sunt subtile, astfel ca nimeni sã nu creadã cã le-a meritat prin predispozitiile sale.

70. Dacã vezi pe cineva rãspunzând tuturor întrebãrilor, exteriorizând tot ceea ce contemplã si povestind tot ceea ce învatã, poti concluziona cã e un ignorant.

Niciun comentariu: