181. Cel ce vorbeste bazându-se pe faptele lui bune va fi redus la tãcere de greselile lui. Cel ce vorbeste bazându-se pe binefacerile pe care Dumnezeu i le-a fãcut nu va tãcea dacã greseste.
182. Luminile înteleptilor precedã cuvintele. Asadar, acolo unde a fost iluminare, acolo ajunge si expresia.
183. Orice cuvânt iese purtând marca inimii ce-l profereazã.
184. Dacã cineva este autorizat (de cãtre Dumnezeu) sã se exprime, atunci expresia cuvintelor sale va fi inteligibilã pentru urechile lumii, si limbajul lui aluziv, clar pentru toti.
185. Se poate ca adevãrurile sã aparã într-o formã tenebroasã, dacã nu ti s-a permis deloc sã le revelezi.
186. Atunci când sufitii se exprimã, sau este o debordare a extazului, sau o indicatie datã unui novice. Primul este cazul rãtãcitorilor, cel de-al doilea al shaikh-ilor confirmati în realitãtile experientei.
187. Cuvintele sunt hrana auditorilor sãraci cu duhul: fiecare obtine doar ceea ce ia.
188. Uneori vorbeste despre o treaptã misticã cel care de-abia a ajuns la ea. Iar alteori, cel care a sosit mai demult. Acest lucru este ambiguu, mai putin pentru cel ce posedã privirea interioarã.
189. Rãtãcitorului nu-i este deloc permis sã se exprime în legãturã cu inima lui. Acest lucru ar diminua efectele trãirilor sale si l-ar împiedica sã fie sincer cu Domnul sãu.
190. Nu întinde mâna pentru a primi ceva de la creaturi, afarã doar dacã nu vezi cã prin el cel ce dã este Domnul. Dacã este asa, ia ceea ce stiinta religioasã te autorizeazã [adicã ceea ce este hallal].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu