Shaikh-ul Abû Bakr al-Shiblî (m. 945), unul dintre maestrii scolii de la Bagdad, a rãspuns cuiva care îl întrebase asupra sensului profund al at-tawhîd (unicitatea lui Dumnezeu): "Nefericitule! Cel care defineste unicitatea lui Dumnezeu în mod explicit este un apostat, cel care face aluzie la ea este un biteist, cel care o evocã este un idolatru, cel care vorbeste despre ea este un inconstient, cel care pãstreazã tãcerea asupra acestui subiect este un ignorant, cel care se crede apropiat de ea este departe, cel care se extaziazã e lipsit de ea. Tot ceea ce distingeti cu imaginatia si ce puteti pricepe cu inteligenta, totul este rezidual, totul v-a fost aruncat, cãci totul este doar contingent si creat de voi însivã.” Se spune cã un discipol care i-a fost aproape timp de douãzeci de ani nu l-a auzit niciodatã pronuntând nici un cuvânt despre at-tawhîd…
Comentariu: Desi pare brutalã, conceptia Skaikhului Abû Bakr al-Shiblî este împãrtãsitã de o linie autenticã de sufisti, si a fost reluatã în nenumãrate rânduri. Ideea de bazã este cã unicitatea lui Dumnezeu se sustrage oricãrei definitii si oricãrei explicatii. Într-un hadith, Profetul spusese: “Dumnezeu este, si nimeni nu mai este cu El.” Maestrul Ibn Arabî enuntase unicitatea lui Dumnezeu prin fraza: “Dumnezeu este cel contemplat, si Dumnezeu este cel care contemplã.”
În traditia crestinã, Sfântul Augustin rezumase apofaza la: “Tot ceea ce-ti imaginezi despre El, si tot ceea ce vei întelege prin reflectie, nu este El…” Maestrul Eckhart, la rândul sãu, spunea: “Dacã întelegi ceva, Dumnezeu nu este nimic din acel ceva, si prin faptul cã întelegi ceva, orice ar fi, cazi în neîntelegere.”
Mai explicit, Shaikh-ul Abû Bakr al-Shiblî spune: “Cel care defineste unicitatea lui Dumnezeu în mod explicit este un apostat [pentru cã în mod cert ajunge la a sugera altora propriile erori], cel care face aluzie la ea este un biteist [pentru cã pune în aceleasi constructii Sinele divin cu sinele personal, si ajunge inevitabil sã se slãveascã si pe sine], cel care o evocã este un idolatru [pentru cã, neputând cunoaste cu adevãrat unicitatea lui Dumnezeu, se opreste în propriile formule, pe care le slãveste în locul unicitãtii lui Dumnezeu], cel care vorbeste despre ea este un inconstient [pentru cã nu face decât sã-si expunã în cel mai sigur fel propria ignorantã, zãpãcindu-i si pe altii cu ea], cel care pãstreazã tãcerea asupra acestui subiect este un ignorant [pentru cã totusi, fiind unul dintre lucrurile care existã, acesta trebuie enuntat], cel care se crede apropiat de ea este departe [tocmai pentru cã este un lucru de care toti sunt apropiati, si nimeni nu are rost sã se creadã cu ceva privilegiat fatã de ceilalti oameni], cel care se extaziazã e lipsit de ea [aici nu stiu :-)].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu