Abûl-Muwâhib at-Tûnsî a spus: “Dacã cineva pretinde cã poate contempla Frumusetea divinã fãrã sã fi fost educat de Rigoarea divinã, respinge-l, cãci este un antichrist (dajjâl).”
Comentariu: prin “contemplarea Frumusetii divine” se are în vedere beatitudinea, extazul mistic. Prin “educatia de cãtre Rigoarea divinã” se exprimã constrângerile morale si stricta observantã a cultului exoteric (rugãciunile, postul, pelerinajul). Iarãsi, Frumusetea divinã aduce în om harul, în timp ce Rigoarea îi inspirã frica de pedeapsã si respectul pentru majestatea divinã. Cele douã pot fi asemuite cu miscãrile sistolice: una expansivã (Frumusetea) si alta constrictivã (Rigoarea), alcãtuind împreunã echilibrul perfect. Frumusetea fãrã Rigoare cade într-adevãr în luxurã si demonism (se spune în crestinism cã Lucifer era cel mai frumos dintre îngeri înainte de cãdere), dar Rigoarea fãrã Frumusete duce la ariditate si sclerozã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu