Nu poartă djellaba, nu afişează nici un fel de simbol religios în mod ostentativ şi nu-şi dă aere de vedetă. Stă cu urechea lipită de telefonul mobil şi are agenda încărcată a unui ministru. Omul ştie, fără îndoială, să stea liniştit când trebuie, să asculte cu atenţie şi să răspundă cumpătat. Un gen de distanţare îl pune la adăpost de agitaţia din exterior. Aceea însăşi care, în schimb, cuprinde Fes-ul, oraşul său natal în care, o dată pe an - din 3 până în 11 iunie - esplanade, muzee şi riyad-uri sunt animate de rugăciunile si procesiunile tuturor religiilor.
Şi, totuşi, el însuşi se află la originea acestei agitaţii, el, omul tăcerii şi al reculegerii care a ales să-şi facă oraşul să răsune de cele mai frumoase sunete sacre ale lumii.
Faouzi Skali este sufit şi nu ascunde acest lucru. Intrarea lui într-o tariqa (confrerie sau cale mistică) datează din 1977. Avea 24 de ani şi nici o predispoziţie spre spiritualitate. Studentul care debarcase în 1973 la Paris alesese, intr-adevăr, să studieze matematica. Se credea departe de chestiunile religioase. Iată, însă, că începe să-şi pună întrebări despre sensul lumii - în general, al tradiţiilor sacre - în particular. Abandonează matematica pentru întocmirea unei teze de antropologie. Prima carte care îi provoacă « un şoc spiritual » : "Cartea despre Cale si virtute" de Lao Tze. Continuă cu lectura Coranului, pe care mărturiseşte ca nu-l citise niciodată până atunci cu adevărat şi cu operele de iniţiere în sufism ale Evei de Vitray-Meyerovitch : „Am devenit atunci conştient de închisoarea ideologiilor şi a falselor reprezentări politice din lume.”
El, care credea că sufismul avea drept patrie unică Orientul, îşi dă seama că mistica musulmană este ancorată în Maghreb, şi chiar în ţara lui. Mai mult decât atât - în propria sa familie. Cei din familia Skali au dat chiar numele unei căi spirituale, tariqa sqaliyya. Faouzi îşi aduce atunci aminte cum, copil fiind, îi plăcea să-i privească pe cei doi bunici ai lui, teologi la moscheea Al Karaouiyyine, unul - şezând pe o banchetă, recitând dhikr cu un tasbih în mână, celălalt intrând în transă, cu turbanul desfăcut, psalmodiind rugăciuni. Abia mai târziu va face legătura dintre căutarea sa personală şi trecutul familial. Este, însă, convins că setea lui de spiritualitate vine de şi mai departe. De fapt, nu numai repere conştiente îl îndeamnă spre această cale, mai sunt şi visuri care îl înrădăcinează acolo şi pe care el le interpretează ca pe nişte chemări.
Revenit în Maroc, cu soţia sa de origine franceză şi cei trei copii ai lor, Skali este hotărât să intre într-o cale mistică. Nu va fi aceea a părinţilor lui, ci qadriyya, o tariqa pe care o îmbrăţişează prin intermediul Şeicului Hamza, acelaşi care i-a apărut într-un vis şi pe care-l recunoaşte până în cel mai mic detaliu. În micul sat Madagh, şapte zile nu iese din zawwiya maestrului său. Şi întreaga viaţă îşi va aduce aminte de fraza cu care s-a încheiat întâlnirea dintre ei: „Tu vei readuce sufletul la propria lui origine. Aşadar, pregăteşte-te!”, îi prezisese Şeicul Hamza. Când Faouzi s-a reîntors la propria-i familie, aceasta se temea că va vedea revenind un bărbos fanatic şi sectar. Descoperă un fiu care nu are decât un ţel: „să lucreze asupra propriei persoane, pentru a lucra mai bine asupra societăţii”; o deviză: „lucrul cel mai bun pe care-l poţi face pentru oameni este să fii cât mai puţin calomniator”; şi o convingere: „activităţi precum politica înseamnă ego!”.
Din 1977 în 1990, bilanţul este cel al unei căutări personale : viaţa familială şi aprofundarea spirituală în sânul tariqa, drumuri dus-întors între Maroc şi Franţa, susţinerea doctoratului în antropologie şi publicarea, în 1985, a « Căii sufite » la Albin Michel, care va fi urmată de alte patru cărţi în acelaşi registru.
Un eveniment îi va bulversa parcursul - primul război din Golf : « M-am surprins angajat în întregime în această poveste. Eram revoltat împotriva minciunii organizate, de modul în care identităţile erau deformate. Am fost tentat să iau parte la ce se întâmpla în lume, în loc doar să suport. »
Ca reacţie la Operaţiunea «Furtună în deşert» a lui Bush-tatăl, Faouzi Skali iniţiază o « Întâlnire a marilor tradiţii ale lumii : vocea păcii şi învăţăturile deşertului ». Zece cineaşti sunt invitaţi să-şi prezinte, în Maroc, filmele despre diferitele culturi spirituale ale lumii. De ce cinematografie? Fiindcă imaginea - utilizată ca armă de război - poate fi şi o armă a păcii. De ce « ale deşertului » ? Fiindcă deşertul este leagănul limbajului.
Lucru straniu, momentele cele mai intense de comuniune sunt cele în care invitaţii ascultă muzica [mistică a] confreriilor [sufite]. « Muzica este un mesaj mai bun decât imaginea », conchide Skali. Ideea Festivalului de muzică sacră a încolţit. Şi iniţiatorul ei îi găseşte motto-ul, genial : « Un suflet pentru mondializare ».
Prima ediţie are loc în 1994. Ea îi seduce pe regele Hassan al II-lea şi pe ministrul său de finanţze şi consilier Mohamed Kabbaj. În 1996 regele trimite un avion militar la Sarayevo, iar festivalul se deschide cu o orchestră filarmonică alcătuită din sârbi, croaţi şi musulmani : frumos bobârnac peste nasul războiului! De la o ediţie la alta, organizarea devine tot mai bună. Proiectul depăşeşte expectativele. Festivalul este recunoscut de ONU, bugetul alocat lui se situează în jurul cifrei de 13 milioane dirhami (1,2 milioane Euro). Publicul este internaţional, ajungând, în unele seri, la vreo 100.000 de spectatori între Bab Makina şi Bab Boujloud, esplanadele unde au loc marile concerte.
Ce anume determină acest succes ? Nu numai organizarea sau acoperirea mediatică : lumea era însetată de această comuniune mai presus de discursuri. Culturile trebuiau cu orice preţ făcute să dialogheze în afara conclavelor obişnuite. « Nu pentru că am fi descoperit noi ideea secolului, crede Skali, ci fiindcă totul corespunde unui moment din Istorie. » Poate că acesta este secretul lui : să găsească expresia care trebuie la momentul potrivit ; să demonstreze că parcursul personal se poate intersecta cu parcursul Istoriei.
Profitând de prezenţa factorilor culturali, economici şi politici atraşi de festival, Faouzi îi adaugă un forum care doreşte să creeze condiţiile pentru ca oamenii să se asculte, să scoată în evidenţă vocea societăţii civile, să sape la temelia neînţelegerilor care ocultează politica şi a limbii de lemn. » Pe scurt, « să schimbe lumea ». Întâlnirile de la Fes vin să se adauge festivalului în 2001. Banca Mondială va aloca ansamblului 100.000 dolari anual. Sunt programate tematici despre pace, memorie sau democraţie. Se văd succedându-se intelectuali laici, imami şi rabini, diplomaţi şi scriitori, altermondialişti şi frecventatori obişnuiţi ai Davosului.
Desigur, atmosfera are un aer puţin « Peace and love ». Toată lumea se aşează în cerc, plânge de emoţie, lansează porumbei în aer. Nu are importanţă. Skali a înlocuit constructele ideologice cu limbajul inimilor şi cu murmurul sufletelor!
Festivalul şi Întâlnirile sunt astăzi de notorietate mondială. Creează o veritabilă reţea de dialog cultural care încearcă să deschidă poarta unui alt islam, celui adevărat, celui al « luminilor », cel care ni i-a dăruit pe Maimonides şi pe Averroes. Iar câmpul de lucru se extinde încă şi mai mult, cu o « Fundaţie a Fesului » despre dialogul cultural, iar în 2006 cu un Institut de diplomaţie interculturală şi interreligioasă înfiinţat la Ifran (Maroc).
Fes-ul a câştigat, cu siguranţă, o importantă reputaţie şi beneficiază de consecinţe deloc neglijabile pe plan turistic, dar scopul este acela de a crea un « Forum mondial al culturii » după exemplul celui de la Barcelona. În sfârşit, ceea ce se numeşte îndeobşte « spiritul Fes-ului » se exportă şi altundeva în lume. La Madrid, Murcia, Florenţa sau Milano există de acum înainte institute şi evenimente culturale inspirate de acelaşi concept. Faouzi Skali este invitatul celor mai mari organisme, pentru a explica viziunea sa asupra lumii. I se decernează distincţii internaţionale, a fost reţinut de ONU printre cele şapte personalităţi mondiale care lucrează la dialogul dintre civilizaţii, este membru al Consiliului celor o sută de personalităţi din Forumul de la Davos…
Se întâmplă să ne întrebăm dacă omul nu joacă cartea sufismului împotriva celei a islamismului şi să încercăm să găsim « politicul » în acţiunile sale. El răspunde : « Sufismul nu se află aici ca să lupte împotriva acestui alt islam care s-a dezvoltat pe fondul unei deculturalizări şi a fost denaturat de wahabism. Islamul nostru există dintotdeauna, un islam al originilor în care este vorba doar de revenirea la sursă, pur şi simplu. »
Traducere a articolului : Faouzi Skali un mystique dans la cité
- MAROC - 10 juillet 2005 - par FAWZIA ZOUARI
http://www.jeuneafrique.com/jeune_afrique/article_jeune_afrique.asp?art_cle=LIN10075faouzticals0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu