vineri, februarie 26, 2010

O intrebare gresita - Idries Shah

Un discipol intrerupse un maestru sufi care cita, ca exemplificare, faptele si spusele sufilor din trecut.

- Daca intervin, declara cel dintai, este fiindca am nevoie de clarificari. Te-as ruga sa raspunzi acestei rugaminti chiar daca solicitarea mea contravine regulii grupului si este nepotrivita in termenii comportamentului cuvenit in cadrul acestei audieri.

Maestrul sufi raspunse:

- Suntem gata sa te ascultam, chiar daca este putin probabil ca o intrebare pusa in felul acesta sa-ti fie si sa ne fie de vreun folos.

Discipolul ii multumi si continua:

- Iata intrebarea mea. Ni se vorbeste neincetat despre perfectiunea atributelor maestrilor din trecut; se evidentiaza necontenit, cu exemple ilustrative, intelepciunea si caracterul eminent al sufilor. De ce, pentru a echilibra intrucatva lucrurile, nu sunt niciodata amintite defectele si esecurile lor?

Maestrul sufi raspunse:

- Vanzatorii de fructe nu pastreaza poamele stricate: le arunca. Daca oamenii s-ar adresa unui doctor si ar cere sa-i vada pe pacientii care au murit, acesta ar trebui sa-i indrume spre cimitir. Daca, la randul tau, doresti sa cotrobaiesti printre gunoaiele acestei lumi, va trebui sa iei un gunoier drept ghid.

Nu invatam intotdeauna sa cunoastem liniile drepte, identificand liniile sinuoase; lumea este deja plinã de linii sinuoase. Discipolul nu trebuie decat sa se straduiasca sa traseze o linie dreapta, ca sa descopere ca aceste elemente sunt deja prezente: se afla in el insusi.

Intrebarea ta este una dintre cele mai vechi intrebari care exista. Pentru a-i raspunde s-a si inventat zicala: "Daca vrei sa percepi o linie sinuoasa, n-are rost sa folosesti o rigla."

Seminte - Idries Shah

Dorinta puiului de gaina s-a indeplinit, in sfarsit: a fost preschimbat in vulpe. Si atunci isi da seama nu mai poate sa digere semintele care constituie hrana sa.

duminică, februarie 21, 2010

Asteptari - Idries Shah

Unul dintre seicii eminenti marturisi intr-o zi:

"Ma asteptam sa dezamagesc crunt pe oricine ar fi venit la mine din dorinta de a-mi fi discipol. Nu eram niciodata punctual la purtarea discutiilor. Eram indolent si distrat. Dupa ce promiteam ca voi dezvalui o practica spirituala sau un secret, de cele mai multe ori nu ma tineam de cuvant.

Ganditi-va, insa, putin: ce s-ar fi intamplat daca as fi corespuns asteptarilor discipolilor? Acestia ar fi devenit, cu timpul, atat de fericiti sa primeasca ceea ce nu le era rezervat profanilor, atat de satisfacuti de ei insisi, incat singurul rezultat pe care l-ar fi obtinut in acest caz ar fi fost consolidarea amorului lor propriu.

Numai resimtind dezamagirea se pot constata efectele acesteia asupra sinelui. Dezamagirea nu apare decat in urma asteptarilor, iar pe calea sufita asteptarile nu sunt niciodata incurajate. "Cand musti din caisa, aceasta nu este niciodata atat de coapta cat te-ai fi asteptat.""

Cei doi pelerini - Idries Shah

Doi pelerini stateau de vorba:

- Vin de la marele sufi care locuieste in locul cutare, spuse unul.

- Dar cum i-ai recunoscut casa si de unde ai aflat ca este un mare sufi? il intreba celalalt.

- Aflasem din surse sigure ca toti discipolii sai devenisera "oameni desavarsiti" , ca pana si mania sa era o binecuvantare si ca putea sa se ridice, in mod miraculos, in vazduhuri. Mi se mai spusese si ca in fata casei crestea un chiparos.

- Si era, intr-adevar, asa cum iti fusese descris?

- Nu.

- Dar ce s-a intamplat?

- Cand am ajuns la el, am vazut ca chiparosul se uscase. Mi-am zis: "Ar trebui sa fiu neghiob sa nu-mi dau seama ce inseamna asta! Am facut toata calatoria asta degeaba. La ce bun sa mai intru inauntru?" Asa ca mi-am reluat peregrinarile.

Servirea - Idries Shah

Un cautator intreba un sufi:

- Cum poate fi cineva util Invataturii, cum isi poate aduce modestul concurs?

Maestrul sufi raspunse:

- Ai contribuit deja la ea: a intreba cum poti fi util, inseamna sa fi contribuit deja la actul servirii.

Literatura - Idries Shah

Ibn Yusuf povesteste:

"Oamenii veneau la mine fara incetare, aducand carti pe care le citisera si pe care vroiau sa le interpretez, carti pe care le scrisesera si doreau sa-mi ceara opinia asupra lor si cu inca multe alte carti! Nu mai stiam ce sa fac.

M-am dus, asadar, la un medic, care era si un intelept totodata.

- Ai putea sa-mi oferi o solutie la aceasta problema a mea? l-am intrebat eu.

El mi-a oferit o carte (o carte in plus!), pe care trebuia sa le-o arat tuturor cititorilor de carti care mi se vor mai adresa de atunci inainte. Cartea respectiva nu continea decat o fraza:

TIMPUL PIERDUT CU CITIREA ACESTOR CATEVA CUVINTE AR PUTEA FI MAI BINE INTREBUINTAT FACAND APROAPE INDIFERENT CE ALTCEVA."

Simţul interior - Idries Shah

Cineva intreba un sufi:

- De ce sunt oamenii lipsiti de simt interior?

- O, tu, om de mare viitor! raspunse maestrul sufi, daca oamenii ar fi lipsiti de simt interior, ei n-ar avea nici forma umana. Cand simtul interior este perturbat, comportamentul este fie complet distructiv, fie cu desavarsire pasiv. A fi constient de simtul interior, ei, asta este o cu totul alta poveste.

joi, februarie 18, 2010

Onoarea

('irdh; sharaf; horma)

Onoarea este una din valorile fundamentale ale beduinului şi ale arabului în general. Legătură socială trainică, pact cu valoare juridică, jurământ, contract de prietenie şi asistenţă, încredere în cuvântul dat, curaj, fidelitate (wafa), sociologia onoarei la arabi şi în Islam a rămas mult timp dominată de caracteristica ei de "etică a partajului".
Onoarea are influenţă asupra inviolabilităţii căminului (harim) şi a patrimoniului (nassab). A contrario, nerespectarea regulilor de onoare - echivalentul unui cod al cavalerismului medieval - era sancţionată printr-o carantină severă a autorilor.