duminică, ianuarie 04, 2009

Prizonierul - Idries Shah

Un om fu condamnat la inchisoare pe viata pentru o nelegiuire pe care nu o comisese.

Cum, insa, purtarea sa era exemplara, temnicerii sai, la capatul catorva luni, incepura sa-l trateze ca pe un prizonier model. I se permise sa-si faca celula o idee mai confortabila, iar sotia sa reusi sa faca sa-i parvina un covor de rugaciune pe care il tesuse ea insasi.

Se mai scursera cateva luni. Intr-o zi, omul le spuse paznicilor sai:

- Eu sunt mestesugar, iar voi sunteti platiti cu un salariu de nimic. Daca mi-ati putea face rost de cositor si de cateva unelte, as fauri mici obiecte decorative pe care le-ati putea vinde in bazar. Am imparti intre noi banii proveniti din vanzarea lor si, astfel, toata lumea s-ar alege cu ceva.

Paznicii fura de acord. Artizanul nu intarzie sa produca obiecte mestesugite a caror vanzare fu profitabila pentru ambele parti. Asta pana in ziua in care, intrand in celula acelui om, temnicerii o gasira goala. Trasera concluzia ca prizonierul acela era, de fapt, un vrajitor.

Multi ani mai tarziu, dupa ce eroarea judiciara fu recunoscuta iar artizanul, reabilitat, iesi din ascunzatoarea sa, regele tarii respective il chema la curte si-l intreba cum reusise sa evadeze.

- Evadarea nu este posibila decat prin concursul potrivit de imprejurari, raspunse mestesugarul. Sotia mea a reusit sa gaseasca lacatusul care faurise lacatul de la celula mea, ca si restul lacatelor inchisorii in care ma aflam. A incorporat schema lacatului intr-unul din motivele covorului de rugaciune pe care mi l-a trimis, chiar acolo unde il atingeam cu capul, de cinci ori pe zi, in momentul rugaciunii.

Sotia mea s-a gandit ca voi memora astfel schema din desen si voi intelege ca era vorba despre descrierea lacatelor inchisorii. Mie nu-mi ramanea decat sa gasesc materialele necesare fabricarii cheilor acestor lacate si sa castig dreptul de a prelucra metalul in celula mea. A trebuit, in acest scop, sa mizez pe lacomia temnicerilor si sa raspund nevoilor lor ca sa nu le trezesc suspiciunea.

Aceasta este povestea evadarii mele.

Niciun comentariu: