Era odata un intelept care avea numerosi discipoli si multi dusmani. Acestia din urma hotarara sa-l omoare. Dupa ce-si dadura seama ca oricine putea intra la el si se putea plimba in toata libertarea prin casa sa, dusmanii inteleptului otravira niste mere, pe care le asezara in incaperi diferite. Apoi repetara operatiunea.
Dupa cateva luni, otravitorii, uluiti, trebuira sa admita adevarul: inteleptul era inca in viata si in cea mai buna stare de sanatate. Unii dintre ei trasera concluzia ca omul era un sfant si ca avea perceptii atat de dezvoltate si de subtile incat nu se atinsese de fructele otravite, sau, lucru inca si mai extraordinar, ca putea sa
ingurgiteze otrava fara nici un fel de urmari.
Se dusera, atunci, la intelept si se prosternara la picioarele sale:
- Abia acum ne dam seama ca esti un sfant si am dori sa devenim discipolii tai.
- Motivele pentru care voi ma considerati un sfant, nu ma impresioneaza in niciun fel, le spuse inteleptul. Daca chiar vreti sa stiti, ei bine, iata: am scapat cu viata din complotul pe care l-ati pus la cale fiindca, pur si simplu, nu obisnuiesc sa mananc fructele care lancezesc prin casa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu