Un negustor avea 150 de camile ce-i carau lucrurile si 40 de servitori care faceau ce le poruncea el. Intr-o seara, a invitat un prieten (pe Saadi) sa i se alature. Toata noaptea nu avu liniste deloc si vorbi intr-una despre problemele, necazurile sale si lupta pe viata si pe moarte din profesia lui. I-a vorbit despre avutia sa din Turkistan, despre proprietatile din India si si-a etalat bijuteriile si titlurile pamanturilor sale.
- O, Saadi, suspina el, urmeaza o alta calatorie. Dupa calatoria aceasta, vreau din nou sa ma asez si sa am parte de odihna binemeritata. Asta vreau mai mult decat orice pe lume. Vreau sa duc pucioasa persana in China, caci am auzit ca e foarte valororasa acolo. De acolo vreau sa transport vase chinzesti la Roma. Vasul meu va duce apoi marfuri romane in India, iar de acolo voi lua otel indian pentru Halab. De acolo, voi exporta oglinzi si sticla la Yemen si voi aduce catifea in Persia.
Cu o expresie trista pe fata, ii declara apoi lui Saadi, care il ascultase cu neincredere:
- Si, dupa aceea, viata mea va apartine pacii, reflectiei si meditatiei, cel mai inalt fel al gandurilor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu