Maestrul sufi Khwaja Tilism isi transmitea baraka dervisilor din scoala sa prin simplul "contact al gandirii": actiunea intima sau comunicarea cu inima deschisa, cum mai este uneori numita aceasta forma de transmitere. In timpul cursurilor, nimeni nu sufla o vorba, nimeni nu facea vreun gest.
Un grup de aspiranti la discipolat se prezenta intr-o buna zi la centrul lui Khwaja. Acestia erau nerabdatori sa participe la ceremoniile, riturile si exercitiile spirituale despre care credeau ca ar constitui esenta activitatilor desfasurate in acest loc, cunoscut sub numele de Taslim-Khana, Lacasul Abandonarii.
Dupa ce fura intampinati de unul dintre asistentii lui Khwaja si se intretinura cu el, aspirantii fura introdusi in Sala Cunoasterii. O muzica insolita, un ritual anume si exercitii spirituale complicate le captivara atentia timp de ore intregi.
A doua zi, fura convocati in fata maestrului. Acesta ii intreba daca erau entuziasmati de tot ce vazusera si auzisera cu o seara inainte. Asezati in centrul salii, vizitatorii declarara, unul dupa celalalt, ca aceasta experienta fusese una dintre cele mai extraordinare din viata lor.
Sprijiniti de pereti, dervisii rezidenti observau totul in tacere. Tot acolo mai erau prezenti si alti invitati.
Dupa ce vizitatorii sfarsira de impartasit impresiile si-l rugara pe maestru sa accepte sa-i primeasca drept discipoli ai sai, acesta lua cuvantul. Incepu prin a le multumi pentru elogiile si urarile pe care aspirantii i le adresasera pentru propria sa sanatate si pentru prosperarea Lacasului, apoi spuse:
- In dimineata aceasta, printre noi se afla trei feluri de oameni. Mai intai, "cei care discern cu multa atentie": dervisii care stiu ce s-a intamplat in realitate si care nu au nevoie de explicatii. Dupa aceea, noii veniti, care pot invata prin proximitatea fata de primii si care au capacitatea de a intelege ceea ce s-a intamplat. In fine, mai sunt si invitatii nostri din seara anterioara. Voua, prietenilor, ma adresez acum folosindu-ma de limba omeneasca, din moment ce nu vreti sa auziti "limbajul ingerilor". Voi v-ati bucurat de ospitalitate, de ritual, de buna tovarasie. Doar ca, orice ati crede, nu ati gustat si din spiritualitate.
V-am oferit divertismente, v-am tratat ca pe niste oaspeti; procedand in felul acesta, ne-am purtat ca niste gazde bune pentru ca aceia dintre voi care doreau sa fie intretinuti astfel, sa nu fie dezamagiti.
V-am oferit, insa, si o Comunicare directa. Aceasta este de datoria celor stiutori. Comunicarea aceasta era, si continua sa ramana, accesibila, numai ca este accesibila in anumite conditii:
- ea nu le este accesibila celor preocupati sa "se bucure de lume" sub pretextul practicilor religioase pioase; acestia nu se servesc de simtul lor interior.
- ea nu le este accesibila nici celor care se multumesc sa respinga practicile religioase cu dispret, inchipuindu-si ca aceasta respingere ii face sa fie mai avansati; luarea in deradere distruge capacitatea interna de a simti.
- comunicarea le este accesibila celor care gusta vinul cu adevarat, fara sa mestece si paharul, acelora dintre voi care vorbesc limba vinului, si nu pe cea a paharului.
Am asistat la un moment zgomotos, in timpul caruia buzele si limba, vocea exterioara, mi-au vorbit despre experiente exterioare: despre placerea procurata de exercitii spirituale si de rituri, precum si de suferinta nascuta de cautare.
Vom asista acum la un moment de tacere, in timpul caruia vocea interna a celor care se pot face auziti va vorbi constiintei noastre interioare despre experientele pe care vi le-am oferit, altele decat muzica, hrana, litaniile si exercitiile spirituale.
Cei care cer folosindu-se de vocea interioara, vor fi auziti de urechea dinauntru. Vorbiti, acum, in limba aceasta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu