I. Viata si opera lui al-Hallaj
2. In anul 875 al-Hallaj pleaca la Bagdad, unde il are ca maestru pe 'Amr Makki, un sunnit, ca si at-Tustari, care urma indeaproape traditia profetica. Rigorismul sau, precum si atitudinea sa fata de traditie vor gasi ecouri in gandirea lui al-Hallaj.
'Amr Makki este cel care il investeste pe al-Hallaj ca sufit, oferindu-i vesmantul traditional al misticilor musulmani numit "hirqa", moment ce marcheaza intrarea discipolului in randul sufitilor dupa o lunga perioada de pregatire spirituala. Desi maestrul isi influenteaza, de obicei, discipolul in aceasta etapa de initiere spirituala, al-Hallaj se va indeparta de multe din conceptiile maestrilor sai. Astfel, el nu va prelua conceptia lui 'Amr Makki despre gratia divina, care s-ar limita la a determina inima sa indeplineasca cu strictete obligatiile de cult.
In aceasta perioada se casatoreste cu fiica unui mistic, Abu Ya'qub al-Aqta', isi paraseste maestrul nemultumit de relatia cu acesta si se apropie de Junayd, marele mistic irakian, care ii devine si calauza spirituala.
Junayd bin Muhammad 'Abu al-Qasim al-Hazzaz al-Bagdadi (830-910) este unul dintre primii mari mistici ai islamului, reprezentantul unei mistici ce se opune exteriorizarii ardorii spirituale a lui al-Hallaj, fiind preocupat de rigorile ascetismului si de riscurile unei posibile intrari in conflict cu traditia religioasa sunnita. El va condamna cu fermitate multe dintre afirmatiile indraznete ale lui al-Hallaj. Spre sfarsitul vietii, abandoneaza invatamantul spiritual pentru a se concentra asupra dreptului canonic islamic. Invatatura lui Junayd prevedea ca alesii, al-'awliya', in urma uniunii mistice, sunt anihilati intru Dumnezeu astfel incat doar El ramane, timpul nu mai exista, iar creaturile redevin ce au fost inainte de Creatie, si anume spirit pur.
Al-Hallaj a ramas douazeci de ani atasat acestei scoli a mortificarii si a anihilarii. In acest rastimp a cunoscut si alti maestri, cum ar fi an-Nuri, un prieten al lui Junayd si discipol al lui Muhasibi. Pornind de la ideile acestuia despre dragoste, al-Hallaj isi dezvolta propria conceptie despre iubirea pura: omul trebuie sa Il slujeascã pe Dumnezeu pentru simplul fapt ca Il iubeste, fara sa astepte vreo rasplata. Al-Hallaj, care este indragostit cu desavarsire de Dumnezeu, va aprofunda realitatea religioasa a dragostei, asa cum o arata versurile sale:
"De Te doresc, nu Te doresc drept rasplata,
ci Te doresc sa-mi fii pedeapsa,
caci tot ce mi-a trebuit, am primit,
dar fara sa simt gustul extazului prin osanda."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu