161. Dorinta ta ca oamenii sã stie cã ai fost ales de Dumnezeu este semnul cã nu esti sincer în devotiune.
162. Fã sã disparã privirea oamenilor asupra ta în privirea lui Dumnezeu asupra ta, si fie ca vederea vizitelor Sale sã te facã absent la vizitele lor.
163. Cel care Îl cunoaste pe Dumnezeu Îl vede în toate lucrurile. Cine s-a smerit în El devine absent pentru orice lucru. Si cine Îl iubeste, nu-I poate prefera nimic.
164. Ceea ce ti-L ascunde pe Dumnezeu este excesul însusi al apropierii Sale.
165. El se învãluie prin prea marea Sa manifestare, si Se ascunde ochilor prin intensitatea luminii Sale.
166. Nu te ruga pentru a obtine ceva de la El, cãci astfel n-ai face decât sã arãti cât de putin Îl cunosti. Roagã-te sã arati conditia ta de servitor si pentru a te achita de drepturile Domniei Sale.
167. Cum ar putea cererea ta, care este posterioarã, sã cauzeze darul Sãu, care a precedat-o?
168. Judecata preeternã este prea transcendentã pentru a fi în relatie cu cauzele.
169. Providenta Sa în ceea ce te priveste este fãrã comunã mãsurã cu tine. Unde erai când providenta Sa se întorsese spre tine si solicitudinea Sa ti se adresase? Într-adevãr, în preeternitatea Sa, nu erau nici actiuni sincere, nici stãri mistice, nu era decât purã bunãvointã si dar magnific din partea Sa!
170. Stiind cã cei credinciosi aspirã la dezvãluirea secretului Providentei, El a spus: “El rezervã mila Sa cui vrea El” (Al-‘Imran, 105). Stiind cã, dacã El îi lasã cu asta, ei vor abandona actiunea pentru a se încredinta ceea ce El a decretat în preeternitate, El a adãugat: “Mila lui Dumnezeu este aproape de binefãcãtori” (Al-A’raf, 56).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu