111. Cel care cu certitudine a fost ales, nu a si atins în mod obligatoriu perfecta eliberare.
112. Doar ignorantul dispretuieste practicarea devotiunilor exterioare. Atingerea misticã existã în cealaltã lume, în timp ce practicarea devotiunilor dispare odatã cu lumea aceastã. Si este mai urgent sã ne ocupãm pentru început cu lucrurile pieritoare.
De altminteri, practicarea devotiunilor este ceea ce El cere de la tine, în timp ce atingerea misticã este ceea ce tu soliciti de la El. Ce comunã mãsurã poate exista între ceea ce El cere si tu soliciti?
113. Ajutorul [lui Dumnezeu] dã nãvalã în functie de predispozitii, iar luminile strãlucesc dupã puritatea constiintei.
114. Nepãsãtorul se trezeste spunându-si: ce voi face? Iar înteleptul: ce va face Dumnezeu cu mine?
115. Devotii si ascetii se tem de orice, pentru cã orice îi face absenti pentru Dumnezeu. Dacã L-ar vedea în orice lucru, nu s-ar teme de nimic.
116. În aceastã lume El îti ordonã sã-i pãzesti creaturile, iar în cealaltã îti va dezvãlui perfectiunea esentei Sale.
117. Stiind cã esti nerãbdãtor sã-L cunosti, ti-a arãtat ceea ce provine de la El.
118. Pentru cã Dumnezeu stia cã te cuprinde lesne plictiseala, variazã pentru tine prescriptiile Sale. Dar stiind de asemenea cã te cuprinde lesne graba, a pregãtit momente pentru îndeplinirea rugãciunilor, astfel încât grija ta sã fie rugãciunea în sine si nu observanta ritualului. Cãci nu tot cel ce îndeplineste ritualul cu strictete este si un rugãtor.
119. Rugãciunea purificã inimile si deschide portile necunoscutului.
120. Rugãciunea este locul întâlnirii [cu Dumnezeu] si sursa fidelitãtii [omului]. În ea se lãrgeste câmpul constiintei si strãluceste podoaba luminilor. Cunoscându-ti slãbiciunea, El a diminuat numãrul rugãciunilor, dar stiind cât de mult ai nevoie de favoarea Sa, El i-a înmultit fructele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu