121. Ceri ceva în schimbul actiunii tale? Atunci ti se va cere si tie ca ea sã fie fãcutã cu sinceritate. Celui în care nu se poate avea încredere, este suficient sã i se ofere securitatea.
122. Nu cere nimic în schimbul unei opere al cãrei autor nu esti. Recompensa suficientã pentru actiunea ta este ca El sã binevoiascã s-o primeascã.
123. Vrând sã-Si manifeste bunãvointa în ceea ce te priveste, El îti atribuie ceea ce El însusi creeazã.
124. Fãrã limite este blamul pe care îl meriti dacã El te abandoneazã tie însuti, dar inepuizabile sunt laudele ce ti se cuvin dacã El revelã în tine generozitatea Sa.
125. Fii legat de atributele Domniei sale, realizând în tine atributele servitutii.
126. Dacã El ti-a interzis sã-ti însusesti ceea ce nu-ti apartine tie, ci celorlalte creaturi, cum ar suporta El sã-ti însusesti ceea ce este doar calitatea Lui: “Rege al lumilor” (Al-Fatiha, 2)?
127. Cum s-ar întrerupe pentru tine cursul obisnuit al lucrurilor, când tu nu întrerupi în sufletul tãu proastele obiceiuri?
128. Nu este important sã ceri, ci sã primesti o bunã conduitã.
129. Cea mai bunã rugãciune prin care ceri ceva este o prostie extremã. Sãrãcia cu duhul – iatã ce atrage în tine foarte repede darurile.
130. Dacã ar trebui, pentru a-L atinge, sã-ti suprimi pentru început viciile si sã-ti anulezi pretentiile, niciodatã nu a-i ajunge la El fãrã ca El sã vrea asta. El îti acoperã calitãtile cu calitãtile Sale si atributele cu atributele Sale. Si atunci, El te face sã ajungi la El, nu prin ceea ce merge de la tine la El, ci prin ceea ce vine de la El la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu