91. Celor ce actioneazã pentru El le ajunge ca recompensã ceea ce El aratã inimilor lor atunci când I se supun, si ceea ce El le dãruieste fãcându-i sã gãseascã intimitatea Sa.
92. Cel care Îl adorã pentru un lucru pe care îl sperã de la El sau pentru a evita, prin supunere, pedeapsa care vine de la El, este injust cu drepturile ce decurg din atributele Sale.
93. Dãruindu-ti, îti revelã bunãtatea Sa. Privându-te, îti revelã puterea Sa. În ambele cazuri El ti se face cunoscut si vine cãtre tine cu amabilitate.
94. Lipsurile te fac sã suferi pentru cã nu descoperi în ele intentia lui Dumnezeu.
95. Se poate ca El sã-ti deschidã usa supunerii fãrã sã-ti deschidã pe cea a harului Sãu. Se poate si ca El sã hotãrascã pentru tine pãcatul, si ca aceasta sã fie cauza iesirii tale [la El].
96. O nesupunere care duce la umilintã si sãrãcie cu duhul e mai bunã ca o supunere care inspirã mândrie si orgoliu.
97. Douã haruri pe care nu le poate evita nici o fiintã si de care orice creaturã are nevoie: sã primeascã existenta, apoi ajutorul divin.
98. El îti face întâi darul existentei tale, apoi continuã sã vegheze asupra ta.
99. Sãrãcia ta cu duhul îti este intrinsecã. Ceea ce o mentine aminteste doar ceea ce îti rãmâne ascuns din ea. Or, o sãrãcie cu duhul esentialã nu poate fi suprimatã printr-o întâmplare.
100. Cel mai bun dintre momentele tale este acela în care îti vezi mizeria, si dupã care esti redus la o stare vrednicã de dispret.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu