Mâna

(yâd; aydin)

Dintre toate părţile corpului, mâna (împreună cu inima şi ochiul) este cea care drenează cel mai dens simbolism. Cuplu de nedespărţit, binomul ochi-mână pare astfel, el singur, să ofere tot imaginarul descântecului.
Mâna protecţiei trimite la origini: în Maghreb ea poartă numele de "mâna Fatmei" sau "mâna Fatimei" (fiica Profetului şi mama tuturor credincioşilor), ba chiar Keff Maryam (mâna Mariei).

A întinde palma mâinii deschise în faţa unui duşman sau a unui potenţial pericol este un gest de apărare cunoscut încă din Antichitate. Este întâlnit tot atât de bine în Palestina, cât şi la Neapole, în Italia, unde trebuie să îndepărteze ochhis-ul, deochiul, gândul rău aruncat asupra cuiva (al-ayn).
"Se pare, notează Probst-Biraben, că oamenii de altădată au strâns în acest pentacul uşor de trasat, o mare parte a ştiinţei şi magiei lor. Este simbolul superiorităţii oamenilor asupra animalelor şi al stăpânirii lor asupra naturii neînsufleţite prin industrie".

Mâna simbolizează persoana în sura coranică a lui Abu-Lahab (CXI,1): "Să-i piară mâinile lui Abu Lahab şi el însuşi să piară".
Dar echivalenţele metonimice ale mâinii sunt numeroase:
- Mâna "posedă", ca în expresia: "Tot ceea ce [mâinile] voastre drepte (aymanukum) au posedat (malakat)" - se subînţelege: robii din casa voastră.
- Mâna "se emoţionează", refuză, exprimă teama, regretul sau zgârcenia: "Şi îşi strâng (yaqbundunma) ei mâinile" (IX, 68) (Sabbagh)
- Mâna primeşte o semnificaţie distinctă. Mâna dreaptă este pozitivă şi benefică; mâna stângă este nefastă. Se spune în Coran: "Celui ce i se va da cartea sa [în care sunt transcrise toate faptele de aici, de jos] în mâna stângă va spune: "Vai mie! Ce bine ar fi fost de nu mi s-ar fi dat cartea şi nu mi-aş fi ştiut socoteala!"(LXIX, 25)". În schimb: "Cel care va primi Cartea Sa cu mâna dreaptă, va fi judecat cu blândeţe" (LXXXIV, 7-8).

Coranul evocă de asemenea "Mâna", "Cele două mâini ale lui Dumnezeu". Adesea mâna este corelată cu suveranitatea divină (mulk). Este şi Graţia, Harul lui Dumnezeu (fadl) ca în versetul (LVII, 29).
Când este folosită expresia "Cele două mâini", ca în acest verset: "Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!" (XXXVI, 83), este vorba numai despre Creatorul antropomorfizat.

Rene Guenon merge mai departe: "În ceea ce priveşte însuşi Numele lui Allah, el este format cu degetele în felul următor: degetul mic corespunde lui lam (literă dublă), iar degetul mare lui ha (care, cu regularitate, trebuie aşezat în forma lui "deschisă"), de unde originea divină a mâinii şi a cifrei 5, simboluri foarte răspândite în lumea islamică".

Ghazali semnalează că: "în cazul în care există deasupra celui ce gravează cunoştinţele Ceva care dispune de el, simbolul acesta este Mâna. Această prezenţă, în calitatea în care ea înglobează Mâna, Tabla, Calamul, Scriptura, conform unei ordini armonioase, se spune în mod simbolic că posedă o formă."