Puiul de pasare cazut din cuib
„Intr-o zi, in 1933, in cursul unei lectii de teologie, s-a intamplat ca un pui de randunica sa cada din cuibul lui fixat pe tavan. Foarte intristat de indiferenta celor din jurul sau, Tierno Bokar isi intrerupse expozeul si zise:
- Dati-mi copilul acela al nimanui.
Examina puiul de pasare pe care tocmai il denumise, cu atata caldura umana, „copilul nimanui", isi dadu seama ca viata nu-i era in pericol si exclama:
- Slava Domnului, Acela a carui indurare prevenitoare invaluie toate creaturile!
Apoi, ridicand privirea, constata ca acel cuib avea o fisura prin care ar fi fost in pericol sa cada si ceilalti puisori.
Ceru un firiciel de ata, se urca pe o scara improvizata si cusu cuibul de randunica deteriorat inainte de a aseza din nou inauntrul sau puiul care cazuse. Apoi, in loc sa reia cursul, spuse:
- Trebuie sa va vorbesc despre caritate, fiindca sunt mahnit sa vad ca nici unul dintre voi nu poseda indeajuns din aceasta autentica bunatate a inimii.
Si, totusi, ce har ar fi fost aceasta! Daca ati fi avut o inima caritabila, v-ar fi fost cu neputinta sa continuati sa ascultati lectia mea, cand o mica fiinta, necajita din toate punctele de vedere, va implora ajutorul si facea apel la mila voastra: n-ati fost induiosati de aceasta deznadejde, inima voastra n-a auzit chemarea aceasta.
Ei bine, dragii mei, aflati ca, in realitate, cunostintele celui care ar sti pe dinafara toate teologiile tuturor confesiunilor existente n-ar fi decat un balast lipsit de valoare, daca acesta nu ar avea si o inima caritabila.
Nimeni nu se va bucura de intalnirea cu divinul daca inima ii este lipsita de caritate. In lipsa acesteia, cele cinci rugaciuni obligatorii nu sunt decat gesturi strict formale, fara incarcatura religioasa; in lipsa caritatii, pelerinajul, in loc sa fie o calatorie sacra, s-ar transforma intr-o vilegiatura inutila. Daca ar trebui sa reprezint religia printr-un simbol, as compara-o cu un disc impletit la care una dintre fete este iubirea, iar cealalta – caritatea.
Abu Bakr al-Shibli, mistic din secolul al X-lea
Astfel, un discipol al misticului musulman al-Shibli povestea:
„Dumnezeu m-a chemat la El si m-a intrebat:
- Stii de ce ti-am daruit mizericordia Mea?
- Fiindca m-am rugat mult.
- Nu de aceea.
- Fiindca am tinut post vreme indelungata?
- Nici de aceea, ci pentru ca intr-o seara de iarna, pe o strada din Bagdad, ai cules de pe jos o pisicuta parasita si ai adapostit-o la caldura, sub haina ta."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu