Era odata o albina care descoperise ca viespile nu stiau sa faca miere si care se hotarase sa mearga sa le invete acest lucru. O albina inteleapta o preveni:
- Viespilor nu le plac albinele. Daca le vorbesti pe sleau, vor refuza sa te asculte: ele nutresc convingerea - o convingere seculara - ca noi le suntem ostile.
Albina reflecta timp indelungat la aceasta problema. Intr-un sfarsit, ii veni ideea sa se acopere toata cu polen galben: in felul acesta, va ajunge sa semene atat de mult cu o viespe, incat va fi acceptata ca atare.
Dandu-se drept o viespe care tocmai facuse o mare descoperire, albina incepu sa le invete pe viespi arta producerii mierei. Acestora nu le-a trebuit mult: incepura sa lucreze sub indrumarea ei, ascultatoare si tenace.
Oprindu-se o clipa sa se odihneasca, viespile remarcara ca cea care le initiase in producerea mierei era, in realitate, o albina. In elanul lor, polenul cu care se acoperise albina disparuse. De comun acord, viespile se aruncara asupra intrusei - dusmana lor dintotdeauna - si ii aplicara intepaturi ucigatoare. Cat despre mierea care era pe jumatate gata, aceasta fu, bineinteles, abandonata: nu era, ea, oare, creatia unei creaturi straine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu