Un tanar dornic sa se instruiasca merse sa-l vada pe un sufi care traia in solitudine. Maestrul sufi ii acorda tanarului permisiunea de a ramane in preajma sa, fara sa spuna sau sa faca nimic care sa-l descurajeze.
Lasat la mintea lui, fara invataturi, fara sa aiba nici un subiect de meditatie, tanarul sfarsi prin a-i spune maestrului sufi:
- Nu te vad niciodata mancand; ma intreb cum poti trai fara hrana...
- De cand ai venit tu, spuse sufi, ma ascund ca sa mananc.
Tanarul era din ce in ce mai intrigat:
- Dar de ce procedezi in felul acesta? il intreba el. Daca intentionai sa ma induci in eroare, atunci de ce tocmai ai marturisit ceea ce faci?
- Nu mananc niciodata atunci cand esti de fata, raspunse inteleptul, pentru ca tu sa te miri, in speranta ca intr-o buna zi vei inceta sa fii uimit de lucrurile lipsite de importanta si vei deveni un adevarat discipol.
- Dar de ce nu mi-ai spus, pur si simplu, sa nu fiu uimit de lucrurile neinsemnate?
- Cui nu i s-a dat de sute de ori sfatul acesta?! Chiar crezi ca o mana de cuvinte in plus ar fi avut vreun efect, cat de mic, asupra ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu