Sufismul şi islamul - Muhammad Ali El-Misri

Întrebare: Care sunt bazele sufismului?

Răspuns: Temeiul principal al sufismului este credinţa. Credinţa islamică (iman) are şase stâlpi. Aceştia sunt: Dumnezeu Există; Dumnezeu este Unul; Există Îngeri; Există Profeţi; Există o Zi a
Mântuirii; Există Providenţă.


I: Cum trebuie înţelese aceste lucruri, întrucât nici unul dintre ele nu poate fi obiectul unei verificări obişnuite de către marea majoritate a oamenilor?

R: Ele sunt înscrise şi păstrate în minte, trăite şi realizate în "inimă".


I: Care este scopul sufismului?

R: Perceperea afirmaţiilor de mai sus în "inimă".


I: Care e diferenţa între Cei Transformaţi şi restul omenirii?

R: Înţelegerea Celor Transformaţi este altceva decât ceea ce oamenii obişnuiţi numesc cunoaştere.


I: Ce este cunoaşterea în sensul pe care i-l dau în mod obişnuit oamenii de rând?

R: Este imitaţie; învăţată prin instruirea dată de alţii, presupuşi învăţători; presupusă a fi reală, deşi nu este.


I: Cum credeţi că se poate dezvolta credinţa adevărată?

R: Ajungând, prin anumite practici, la Calea care e doar una din cele şaptezeci şi două de Căi posibile deschise omului. Este posibil, după ce omul a urmat o Cale imitativă, să se ridice la una reală, dar e dificil.


I: Ce forme religioase exterioare urmează Cei Transformaţi?

R: Majoritatea urmează riturile şi respectă legile islamului şi ale Oamenilor Tradiţiei, precum şi direcţia riturilor stabilită de Şeicul Mataridi din Samarkand. Cei care practică Islamul în cadrul celor Patru Mari Şcoli sunt în general numiţi Oamenii Mântuirii.


I: Când a fost întrebat de ce şcoală ţine, Bayazid Bistami a răspuns, "Eu ţin de Şcoala lui Dumnezeu". Ce înseamnă acest răspuns?

R: Toate diviziunile confesionale pe care le-am menţionat mai devreme sunt considerate a ţine de Şcoala lui Dumnezeu.


I: Sufiţii se referă la ei înşişi ca la nişte fenomene, idei, animale şi plante. De ce?

R: Profetul a spus că în Ziua de Apoi, omul este rechemat în forma acelui animal care îi reprezintă caracteristica principală. Forma lui pare a se preface în aceea a animalului sau a altceva cu care el se aseamănă înlăuntrul său, mai degrabă decât în cea umană. În somn, omul se poate vedea ca om, dar se poate vedea, după tendinţa sa dominantă şi ca oaie, maimuţă sau purcel. Neînţelegerea acestui fapt este cea care a dat naştere credinţei că viaţa omului trece în cea de animal (reîncarnarea), interpretată ad litteram de către ignoranţi lipsiţi de orice intuiţie intelectuală.


I: Sufiţii întrebuinţează simboluri şi apără idei care se opun cerinţelor aşezământului social, şi care sunt totodată străine de frazeologia folosită în mod normal pentru lucrurile înalte. Se
vorbeşte în sufism de iubiţi, de cupe de vin, şi tot aşa. Cum poate fi înţeles acest limbaj?

R: Pentru sufiţi, religia aşa cum este înţeleasă de omul obişnuit este un lucru grosolan, exterior. Simbolurile sufite indică anumite stări. Ele sunt la fel de legitime ca întrebuinţarea simbolului
de "Dumnezeu" pentru ceva care ne este complet necunoscut, afară de iluzia de Dumnezeu pe care o creează emoţia.


I: Cum poate fi Koranul sprânceana unei amante?

R: Cum pot fi nişte semne făcute cu cărbune şi gumă pe nişte bucăţi de hârtie din stuful dintr-o mlaştină?


I: Dervişii spun ca îl văd pe Dumnezeu. Cum poate fi posibil aşsa ceva?

R: Nu este o afirmaţie ce trebuie înţeleasă literal, ci ca emblemă a unor stări de conştiinţă.


I: Poate un individ să nu fie văzut prin intermediul exteriorului său sau al manifestărilor lui?

R: Nu un individ; numai exteriorul şi manifestările lui sunt văzute. Când vezi pe cineva venind spre tine, îţi zici: "L-am văzut pe Zaid", dar tu n-ai văzut decât ce poţi vedea din exteriorul şi suprafaţa lui Zaid.


I: În credinţa musulmană este o blasfemie din partea dervişilor să spună (aşa cum o fac): "Nu ne temem de iad, nu râvnim raiul."

R: Nu asta vor ei să spună. Ei vor să spună că omul nu trebuie antrenat să se teamă şi să dorească.


I: Susţineţi că nu există nici o contradicţie între comportamentul şi credinţa exterioare şi percepţia interioară a sufiţilor. Dacă este aşa, de ce persistă sufiţii în a ascunde unele lucruri de ceilalţi (musulmani)?

R: Ceea ce este ascuns nu contrazice comportamentul corect, ci înţelegerea obişnuită. Cărturarul cel mai distins nu poate înţelege ce nu a încercat el însuşi, şi de aceea lucrul acela, lui, îi e
ascuns.


I: Dacă cineva cunoaşte doar credinţa religioasă (exoterică) şi nu ştiinţa specială a sufismului (ezoterică), oare credinţa sa religioasă va fi inferioară celei a unui sufi?

R: Nu, credinţa sa ar fi cea mai desăvârşită credinţă religioasă, şi n-ar putea fi inferioară credinţei unui sufi.


I: Care e diferenţa dintre profeţi, sfinţi, cei care au înalta cunoaştere, şi iniţiaţi?

R: Dacă au credinţă, credinţa lor este la toţi la fel. Diferenţa apare în sfera cunoaşterii şi nu a sentimentelor. Un rege seamănă cu supuşii săi prin faptul de a avea doi ochi, un nas, o gură. Diferă de ei prin caracter şi prin însărcinări.