01. “Istoria ne aratã clar cã legenda musulmanilor fanatici, mãturând lumea si impunând Islamul cu vârful sabiei raselor cucerite este unul dintre miturile cele mai absurde care au fost vreodatã construite de istorici.”
(De Lacy O’Leary, Islam At The Crossroad, Londres, 1923, p. 8)
02. “Profetul (Muhammad) stabilise un document care stipula printre altele: evreii si crestinii vor fi protejati împotriva tuturor insultelor sau vexatiilor, ei vor avea aceleasi drepturi ca si musulmanii la protectia si serviciile noastre, iar în plus, îsi vor practica religia la fel de liber ca si musulmanii.”
(Huston Smith, The World’s Religions, Ed. Harper Collins, 1991, p. 256)
03. “Dacã grandoarea scopului, nimicnicia mijloacelor, imensitatea rezultatului sunt cele trei mãsuri ale geniului omului, cine va îndrãzni sã compare la scarã umanã un mare om al istoriei moderne cu Muhammad? Cei mai faimosi n-au pus în miscare decât arme, legi, imperii; ei nu au fondat (atunci când au fondat ceva) decât puteri materiale nãruite adesea înaintea lor. Acesta a pus în miscare armate, legislatii, imperii, popoare, dinastii, milioane de oameni aflati pe o treime din globul locuit; dar a mai pus în miscare în plus si altare, zei, religii, idei, credinte, suflete,... mãrinimia sa în victorie, ambitia sa ideaticã, si câtusi de putin imperialã, rugãciunea sa fãrã sfârsit, conversatia sa cu Dumnezeu, moartea si triumful de dupã mormânt atestã mai mult decât o imposturã, o convingere. Aceastã convingere a fost ceea ce i-a dat puterea de a restaura o dogmã. Aceastã dogmã era dublã, unicitatea lui Dumnezeu pe de o parte, faptul cã nimic nu e în afara acestei unicitãti pe de altã parte; prima rãstoarnã cu sabia pe zeii mincinosi, cealaltã inaugureazã cu cuvântul o idee! Filosof, orator, apostol, legislator, rãzboinic, cuceritor al ideilor, restaurator al dogmelor rationale, a unui cult fãrã imagini, fondator a douãzeci de imperii terestre si a unui imperiu spiritual, iatã-l pe Muhammad! Dupã toate scãrile cu care se mãsoarã grandoarea umanã, care om a fost mai mare?”
(Alphonse de Lamartine, Histoire de la Turquie, Paris, 1854, Tome 1 si Livre 1, p.280)
04. “Nu propagarea, ci permanenta religiei sale meritã uimirea noastrã: aceeasi impresie, purã si perfectã, pe care a lãsat-o la Mecca si la Medina, se regãseste, douãsprezece secole mai târziu, la indienii, africanii si turcii, prozeliti ai Coranului... Musulmanii au stiut sã reziste, uniform, tentatiei de a reduce obiectul credintei si al devotiunii lor la nivelul simturilor si a imaginatiei omului. “Cred într-un singur Dumnezeu si în Muhammad, profetul Sãu” – aceastã afirmatie cuprinde profesiunea de credintã a Islamului, într-un mod simplu si invariabil. Imaginea intelectualã a Divinitãtii nu s-a vãzut niciodatã degradatã printr-un idol oarecare, omagiile aduse profetului nu au depãsit niciodatã mãsura unei virtuti umane, iar preceptele sale vii au restrâns recunostinta discipolilor sãi în limitele ratiunii si ale religiei.”
(Edward Gibbon si Simon Ocklay, History of the Saracen Empire)
05. “Era Cezar si Papã reuniti în unul singur; dar era Papã fãrã a avea pretentiile unui Papã, si Cezar fãrã a avea legiunile unui Cezar: fãrã arme, fãrã gardã de corp, fãrã palat, fãrã venit fix; dacã a existat un om care sã aibã dreptul de a spune cã domneste prin vointa divinã, acesta a fost Muhammad, pentru cã a avut toatã puterea fãrã sã fi avut nici instrumentele, nici suportul ei.”
(Bosworth Smith, Mohammad and Mohammadanism, Londres, 1874, p. 92)
06. “Este imposibil, pentru cineva care studiazã viata si caracterul marelui Profet al Arabiei, pentru cineva care stie cum a predicat si cum a trãit, sã aibã alt sentiment decât de respect pentru acest profet prodigios, unul dintre marii mesageri ai Fiintei Supreme. Si chiar dacã discursurile mele contine destule lucruri care sunt familiare multora dintre voi, de fiecare datã când eu însumi le recitesc, simt crescând în mine un nou val de admiratie, o nouã reverentã sfântã pentru acest prodigios maestru arab.”
(Annie Besant, The Life and Teachings of Muhammad, Madras, 1932, p. 4)
07. “Modul în care acceptã persecutiile datorate credintelor sale, înalta moralitate a oamenilor care trãirã alãturi de el si care îl luarã drept ghid, grandoarea operei sale, toate acestea nu fac decât sã demonstreze integritatea sa fundamentalã. Supozitia conform cãreia Muhammad ar fi un impostor ridicã mai multe probleme decât rezolvã. Totusi, nici una dintre marile figuri ale istoriei nu este atât de putin apreciatã în Occident ca Profetul Muhammad.”
(W. Montgomery, Mohammad at Mecca, Oxford, 1953, p. 52)
08. “Om de afaceri prosper încã de la vârsta de douãzeci de ani, avea sã devinã în curând seful unei caravane de cãmile apartinând unei vãduve bogate. Aceasta, recunoscându-i meritele, îi propuse sã-i devinã sotie. Desi fu cu paisprezece ani mai în vârstã ca el, o luã de nevastã si fu un sot devotat pânã la moartea ei. Asa ca si cei mai multi dintre marii profeti care îl precedarã, Muhammad cãutã sã evite onoarea de a transmite cuvântul divin, considerându-se nedemn pentru a duce la bun sfârsit aceastã sarcinã. Dar îngerul îi comandã: “Citeste!”. Din ceea ce cunoastem despre viata sa, stim cã Muhammad nu stia nici sã citeascã, nici sã scrie, dar începu sã recite cuvintele cu care era inspirat, si care aveau în curând sã transforme o mare parte a globului prin versetul: “nu existã decât Un singur Dumnezeu!”. Pe toate planurile, Muhammad a fost un spirit eminamente practic. Atunci când fiul sãu iubit, Ibrahim, muri, avu loc o eclipsã, si anumite zvonuri spuserã cã Dumnezeu i-a exprimat personal condoleantele Sale. Or, se spune cã Muhammad însusi afirmã cã o eclipsã fiind un fenomen natural, era lipsit de sens sã i se atribuie acestui gen de fenomen o legãturã oarecare cu nasterea sau moartea unei fiinte umane. La moartea sa, unii voirã sã-l transforme într-un zeu, dar succesorul sãu administrativ [Abu Bakr] puse capãt valului de isterie prin unele din cele mai frumoase cuvinte din istoria religiei: “Dacã unul dintre voi îi va face un cult lui Muhammad, el este mort. Dar dacã îi va face un cult lui Dumnezeu, va trãi vesnic.”
(James A. Michener, Islam : The Misunderstood Religion, în Reader’s Digest (editia americanã), numãrul din mai 1955, p. 68-70)
09. “Unii lectori vor fi poate surprinsi sã mã vadã plasându-l pe Muhammad în fruntea personalitãtilor care au exersat cea mai mare influentã în lume, iar altii vor contesta probabil alegerea mea. Totusi, Muhammad este singurul om din lume care a reusit prin excelentã pe douã planuri: secular si religios.”
(Michael H. Hart, The 100 : A Ranking of the Most Influential Persons in History, New York : Hart Publishing Company, Inc. 1978, p. 33).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu