Primul lucru pe care l-am învăţat de la maestrul meu (fie ca Dumnezeu să fie satisfăcut de el), a fost acesta : mi-a dat să duc două panere încărcate cu prune. Le-am luat în mână în loc să mi le pun în spate, aşa cum îmi indicase (1), dar în ciuda acestui lucru, acest lucru îmi era foarte greu şi-mi era atât de penibil încât sufletul meu (nafs) s-a contractat, se agita, se întrista şi se tulbura teribil, într-atât încât aproape mă făcea să plâng, - şi, pe Dumnezeu, eram pe punctul să plâng din cauza tuturor umilinţelor, dispreţului şi întristării pe care aveam să le îndur în această situaţie, - căci sufletul meu nu acceptase încă niciodată un asemenea lucru, şi nu se plecase, şi până atunci fusesem inconştient de orgoliul, revolta şi corupţia sa. Ignoram dacă sufletul meu era orgolios sau nu, şi niciun teolog căruia îi urmasem cursurile – şi aceştia nu erau puţini – nu mă învăţase nimic în această privinţă (2).
Or, atunci când mă găseam în această perplexitate şi necaz, iată-l pe maestrul meu, cu marea sa intuiţie, venind spre mine, îmi cele două panere din mâini, mi le puse în spate zicându-mi : « Lasă-te încercat, ca să-ţi alungi puţin orgoliul ! » Prin cuvintele acestea, îmi deschise drumul drept, căci învăţai atunci să fac distincţia între orgolioşi şi umili, între serioşi şi superficiali, între cunoscători şi ignoranţi, între oamenii de tradiţie şi inovatori, între cei care au cunoaşterea şi o aplică şi cei care nu au decât cunoaşterea, fără s-o pună în practică. Prin urmare, niciun tradiţionalist (sunni) nu mai putu să mă înşele cu ştiinţa sa, niciun inovator cu inovaţiile sale. Niciun savant nu-mi mai impuse ştiinţa sa, niciun devotat cu devoţiunile sale, niciun ascet cu privaţiunile sale. Căci maestrul (fie ca Dumnezeu să fie satisfăcut de el) m-a învăţat să disting adevărul de vanitate şi lucrurile serioase de farsă. Fie ca Dumnezeu să-l răsplătească pentru aceasta şi să-l apere de orice rău ! »
Note :
(1) Pentru un tânăr literat de familie nobilă, precum al-'Arabî ad Darqâwî, era foarte umilitor să-şi asume rolul de hamal în piaţa de fructe şi legime. Traversând oraşul cu sarcina sa de prune, trebuia să-i întâlnească pe foştii săi profesori şi colegi, precum şi pe membrii familiei sale care nu aveau să rateze ocazia de a-i aduce la cunoştinţă situaţia nepotrivită în care se afla. Măştile convenţionale odată căzute, adevăratele intenţii ale oamenilor se manifestă.
(2) Această mărturisire ţinteşte mai puţin în direcţia caracterului particular al autorului cât asupra naturii psyché-ului (an-nafs) în general, în măsura în care acesta se opune spiritului (ar-rûh).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu