A fost o vreme cand, in tara in care are loc povestea de fata, cepele erau extrem de rar intalnite, fiind cvasi-inexistente. Intr-o zi, cineva aseza in piata mare din capitala respectivei tari o ceapa mare si frumoasa.
Obiectul acesta neobisnuit atrase repede atentia trecatorilor, sau, oricum, a celei mai mari parti a lor: era vorba, dupa toate aparentele, despre un fel de leguma.
Primul care indrazni sa se apropie de ceapa fiind, din intamplare, cuprins de un acces de tuse chiar in acel moment, se duse imediat sa-i instiinteze pe ceilalti ca "cepele te fac sa tusesti".
Un altul constata ca ceapa degaja un miros foarte puternic. Tocmai se pregatea sa guste o bucata din ea, cand se gandi: "Daca exteriorul miroase asa de intens, inseamna ca interiorul o fi imposibil de suportat". Si nu se atinse de ea.
Un al treilea facu o crestatura in ceapa si primul strat se desprinse.- Este un obiect miraculos, le facu el cunoscut celor din jur, are insusiri magice: cand il tai isi desprinde partea exterioara, dand la iveala un interior absolut identic!
Un al patrulea mai inlatura un strat de ceapa. Il duse acasa, il fierse, il manca si i se paru delicios. Multi il imitara.
"Oricare ar fi numarul de straturi care sunt indepartate, leguma aceasta nemaipomenita da la iveala de fiecare data alt strat: este ca un fel de recolta perpetua!" se auzea, acum, de pretutindeni.
- Dar parca, totusi, se micsoreaza, observs cineva.
- E o simpla iluzie optica, raspunsera cei care vroiau sa creada ca ceapa era ceva fara de sfarsit.
Ce se intampla cand si ultimul strat de ceapa fu indepartat? Oamenii exclamara:
- Extraordinar! Miraculoasa, fara-ndoiala, dar si perfida! Nu numai ca-i in stare sa se faca nevazuta, dar mai si dispare fara avertisment!
Dupa care admisera - si, intr-adevar, era lucrul cel mai rezonabil - ca, una peste alta, lumea era mai fericita fara cepe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu