Avenismul daduse, bineinteles, nastere unei culturi bogate si promitatoare. Ca sa ne facem o idee este destul sa amintim cateva adagii si proverbe, perle ale intelepciunii avenice.
Cand, insa, nu se dispunea de prea mult timp si era nevoie de concizie, inspiratia isi putea gasi izvorul in sloganuri mobilizatoare de genul: „Este imposibil ca nouazeci de milioane de avenezi sa se insele."
Si cine ar fi putut sa-i acuze pe avenezi de ingustime de spirit? Ideile cu adevarat noi suscitau cel mai viu interes. Un filosof avenian demonstra prolificitatea continua a rasei, proclamand: „Sunt un om din terci de ovaz, deci exist!"
Mai aparea, in rastimpuri, cate un tiran care sa afirme: „Terciul? Terciul sunt eu!", dar el si cei asemenea lui sfarseau, mai devreme sau mai tarziu, prin a muri, iar splendoarea si validitatea ovazului ramaneau indiscutabile.
„Avenia pentru totdeauna" era titlul unui cantec traditional foarte emotionant, care incepea asa: „Ovaz plin de gratie,/ Sfant ovaz,/ Ovaz iubitor si generos… Ovaz! Ovaz! Ovaz!"
Revolutiile intelectuale mai rasturnau din cand in cand ordinea fireasca a lucrurilor din Avenia si cate unii incepeau sa ponegreasca sentimentele invechite. Asa se face ca anumiti autori de avangarda incepusera sa exploreze noi modalitati de expresie a eului lor interior.
Strofa urmatoare, reprezentativa pentru noul curent poetic, demonstreaza ca mintea umana nu-si pierduse nici un strop din vitalitatea sa:
"OVAZ
ZAVO
O VAZ
VAZO!"
Eliberarea in felul acesta din lanturile unui traditionalism meschin conferea un sentiment mereu proaspat si, cu siguranta, unic in felul sau.
Doctrinarii avenisti foloseau, in sprijinul convingerilor lor, argumente sofisticate si selective extrase din scrierile fundamentale ale avenismului. Daca cineva invoca alte scrieri, acelea erau, fireste, „regresive", „dubioase". Interpretarile recente ale scrierilor fundamentale erau admise sau respinse in masura in care erau - sau nu - avenofile.
Inainte ca sarcasmul sa-i fi redus definitiv la tacere, se sustine ca unii disidenti ar fi declarat: „Nu abandonati ovazul, ci adaugati elemente suplimentare vietii voastre. Puteti face acest lucru." Au fost facuti mincinosi, nemultumiti, au fost acuzati ca tulburau mintile oamenilor.
Cu toate ca societatea evolua neincetat, unii continuau sa respecte vechile traditii. Se depuneau flori la picioarele statuii lui Avena Intaiul si a celei a Martirului Avenist care afirmase: „Puteti sa-mi luati trupul, puteti sa-mi luati sufletul, dar ovazul meu nu-l veti avea niciodata!"
Elementele conservatoare ale acestei societati deschise si ideale in care toate genurile de opinii puteau fi liber exprimate nu ezitau sa remarce: „Daca ar fi existat si o alta solutie, ovazul nu s-ar fi utilizat, totusi, vreme de cincizeci de mii de ani!"
Progresistii erau de alta parere: „Exista o solutie de inlocuire a sa, simpla, desi diferita, replicau ei, iar acesta este terciul!" In ceea ce-i privea pe liberali, acestia sperau sa gaseasca un compromis bazat pe adoptarea biscuitilor din ovaz ca mod de viata.
De la aceasta civilizatie prestigioasa s-au pastrat cateva adagii, considerate demne de fiii si fiicele cei mai eminenti ai ei: „Daca fiertura ta de ovaz este calie, fa-ti o cataplasma. Daca nu, pune-o la incalzit!"
„Ovazuire rimeaza cu potrivire. In afara de asta, nici o asemanare intre cele doua."
„Nu tot ce fierbe e ovaz."
„Ovaz la masã, cea mai buna mancare din casa."
...
Ce s-a mai intamplat cu oamenii din Avenia? Trebuie sa recunosc, o ignor. Unii spun ca rasa aveneza ar fi disparut. Cel mai probabil este ca asemenea calomnie sa fi luat nastere in mintea invidioasa a ponegritorilor sai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu