1/74. Ibn ‘Abbas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a zis: Mi s-au arătat mai multe popoare. Am văzut un profet care era însoţit doar de una sau două persoane şi unii care nu erau urmaţi de nimeni. Dintr-o dată mi s-a arătat o mulţime uriaşă şi am crezut că era poporul meu, dar mi s-a spus: Acesta este Moise şi poporul său, dar ridică-ţi privirea către orizont şi iată că se vedea o mare mulţime. Mi s-a spus:L Acesta este poporul tău şi dintre ei vor fi şaptezeci de mii ce vor ajunge în Paradis, fără să fie traşi la răspundere sau chinuiţi. Apoi, Profetul s-a ridicat şi a intrat în casa lui, iar companionii săi au început să-şi dea cu părerea în legătură cu cei ce vor merge în Rai, fără să aibă parte de chinuri sau să dea socoteală. Unii au zis: Poate că sunt cei ce l-au însoţit pe Profet. Alţii au spus: Poate că sunt cei ce s-au născut musulmani şi n-au asociat niciodată pe altcineva cu Dumnezeu, şi tot aşa. Atunci Profetul a ieşit din casă şi a întrebat: Despre ce vorbiţi? Şi ei i-au spus. El a zis: Aceştia sunt cei care nu-şi fac talismane şi nici nu le caută nici nu caută semnele rele, ci au încredere în Domnul lor. Când a auzit asta, ‘Ukkaşa ibn Muhssine s-a ridicat şi l-a rugat: imploră-L pe Dumnezeu să mă facă unul dintre ei. Profetul i-a răspuns: Tu eşti unul dintre ei. Apoi s-a ridicat altul şi l-a rugat acelaşi lucru. Profetul i-a răspuns şi lui: ‘Ukkaşa te-a întrecut.
(hadith convenit)
2/75. Ibn ‘Abbas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Dumnezeu se ruga astfel: Doamne! Ţie m-am supus şi de Tine ascult, în Tine cred şi în Tine îmi pun încrederea, la Tine alerg şi la Tine îmi caut înţelepciunea. Doamne, sub aripa Ta caut adăpost; nimeni nu este vrednic de laudă în afară de Tine, căci Tu mă păzeşti de stricăciune. Tu eşti Cel Veşnic, Care nu moare niciodată, în vreme ce fiinţele omeneşti şi Djinii vor muri cu toţii.
(hadith convenit)
3/76. Ibn ‘Abbas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) povesteşte că atunci când Avraam (pacea fie asupra lui!) a fost aruncat în foc, el a rostit: Pentru noi Dumnezeu este de ajuns. El este cel mai bun Împărţitor al lucrurilor. Tot aşa a făcut şi Trimisul lui Dumnezeu când a fost înştiinţat că o armată de oameni s-a adunat împotriva lui. Acest avertisment n-a făcut decât să sporească credinţa musulmanilor, şi au spus: Dumnezeu este de ajuns pentru noi şi El este Cel Mai Minunat Păzitor, în El ne punem încrederea)
(relatat de Bukhari)
4/77. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) povesteşte că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Mulţi oameni ale căror inimi vor fi uçoare ca inimile păsărilor vor ajunge în Paradis.
(relatat de Muslim)
5/78. Jabir (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a spus că el a luptat împreună cu Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) în apropiere de Najd. Când Profetul s-a întors, şi Jabir s-a întors împreună cu el. Atunci, pe la prânz, somnul i-a cuprins într-o vale plină de pietre. Trimisul lui Dumnezeu a descălecat şi oamenii s-au împrăştiat în jur, căutând umbră sub un copac mare şi el şi-a agăţat sabia de copac. A mai zis: Noi dormeam liniştiţi când, iată, Trimisul lui Dumnezeu ne-a strigat şi noi am văzut cu uimire că lângă el se afla un arab din deşert. Profetul a povestit ulterior: Fără îndoială, omul agita sabia mea deasupra capului meu, în vreme ce eu încă dormeam. M-am trezit şi am văzut că ţinea sabia mea în mână, fără să o fi scos din teacă. M-a întrebat: Cine te va apăra împotriva mea? I-am răspuns: Dumnezeu – de trei ori. Nu l-am pedepsit, iar el a şezut jos.
(hadith convenit)
6/79. ‘Umar ibn al-Khattab (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: L-am auzit pe Trimisul lui Dumnezeu spunând: Dacă aţi avea încredere cu adevărat în Dumnezeu, El v-ar asigura hrana aşa cum le-o dă păsărilor, care dimineaţa se trezesc flămânde şi seara se întorc cu guşa plină.
(relatat de Tirmidhi)
7/80. Al-Bara’ ibn ‘Azib (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu îl îndemna să recite întotdeauna când merge la culcare: O, Doamne, m-am predat Ţie, către Tine mi-am întors faţa. Şi m-am încredinţat Ţie, din dorinţă şi frică faţă de Tine (cu speranţă pentru răsplata Ta şi frică de pedeapsa Ta). Nimeni nu se poate ascunde de Tine, decât dacă de la Tine îi vine puterea. Cred în Cartea pe care ai revelat-o şi în Profetul pe care l-ai trimis.
Trimisul lui Dumnezeu a spus că dacă cineva repeta aceste cuvinte şi se întâmpla să moară în acea noapte, el murea în adevărata religie. În cazul în care trăieşte până dimineaţa, el va avea parte de bine.
(hadith convenit)
8/81. Uma Abu Bakr Siddiq, ‘Abdullah ibn Osman ibn ‘Amir ibn ‘Amr ibn Ka’b ibn Sa’d ibn Taim şi ceilalţi strămoşi ai lui, inclusiv mama lui (Dumnezeu să-i aibă în mila Sa!) povestesc: Când Trimisul lui Dumnezeu şi cu mine ne aflam în peşteră, Thaur şi cu mine am văzut picioarele politeiştilor la gura peşterii (este în legătură cu evenimentul emigrării de la Mekka la Medina), iar eu am rostit: O, Trimis al lui Dumnezeu! Dacă vreunul intre ei s-ar uita în jos, ne-ar putea vedea. El a răspuns: O, Abu Bakr! Ce părere ai despre doi oameni, pe lângă care al treilea este Dumnezeu?
(hadith convenit)
9/82. Umm al mo’minin Umm Salama povesteşte că Trimisul lui Dumnezeu spunea întotdeauna când ieşea din casă: (Pornesc) în numele lui Dumnezeu, în Dumnezeu cred. O, Doamne! La Tine caut adăpost, ca să nu mă rătăcesc sau să nu mă las dus în rătăcire, ca să nu alunec de pe calea dreaptă, să nu nedreptăţesc pe nimeni, sau să fiu nedreptăţit, să nu fac rău şi să nu mi se facă rău.
(potrivit lui Tirmidhi, aceasta este o tradiţie Hasan Sahih, dar cuvintele îi aparţin lui Abu Dawud.)
10/83. Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) relatează că l-a auzit pe Trimisul lui Dumnezeu spunând: Când un om iese afară din casă şi rosteşte: În numele lui Dumnezeu, în Dumnezeu mă încred; nu există altă putere mai mare decât Dumnezeu, pe dată ii vor fi spuse următoarele: Eşti călăuzit, apărat şi protejat. Diavolul se va îndepărta de el.
(hadith relatat de Abu Dawud, Tirmidhi şi Nasa’i)
Abu Dawud a transmis acest hadit adăugând: Un diavol va spune altuia: Cum să ai de-a face cu un om care a fost călăuzit, apărat şi protejat?
11/84. Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) povesteşte că pe vremea Profetului erau doi fraţi. Unul dintre ei avea obiceiul să se ţină după Profet, iar celălalt învăţase o meserie (pentru a-şi câştiga existenţa). Odată acesta din urmă s-a dus la Profet cu o plângere împotriva primului, pe motiv că acesta nu era interesat să câştige. Profetul i-a răspuns: Poate că ţie ţi se oferă câştigul tocmai datorită lui.
(hadith relatat de Tirmidhi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu