Ahadeeth despre meditaţie

1/60. ‘Umar ibn al-Khattab (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: Şedeam odată în tovărăşia Trimisului lui Dumnezeu (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!), când în faţa noastră a apărut cineva înveşmântat în haine de un alb strălucitor şi cu un păr negru ca pana corbului. Faţa lui nu purta nici un semn de oboseală de pe urma călătoriei şi nici unul dintre noi nu l-a recunoscut până când nu s-a aşezat în apropierea Profetului.

Apoi a îngenuncheat în faţa lui, şi-a pus mâinile pe coapse şi a zis: O, Muhammad, vorbeşte-mi despre Islam. Acesta a răspuns: Islamul înseamnă să mărturiseşti că nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu şi că Muhammad este Trimisul Său, să împlineşti salat (rugăciunea rituală), să plăteşti zakat (milostenia rituală), să ţii post de Ramadan şi să împlineşti Hajj (ritualul) la Kaa’ba, dacă ai posibilitatea materială să susţii călătoria până acolo. Călătorul i-a răspuns: Ai grăit adevărul. Noi am fost uimiţi să vedem că l-a cercetat şi apoi i-a confirmat spusele.

După care a cerut: Vorbeşte-mi despre credinţă. Profetul i-a răspuns: Înseamnă să crezi în Allah şi în Scripturile Sale, în Apostolii Săi şi în Ziua de Apoi, precum şi în predestinare – atât în rău cât şi în bine. Călătorul i-a răspuns din nou: Ai grăit adevărul.

Apoi a cerut: Vorbeşte-mi despre Ihsan (perfecţiunea în credinţă). Profetul i-a răspuns: Înseamnă să-L slujeşti pe Allah, deopotrivă dacă Îl poţi vedea sau dacă nu Îl poţi vedea. Allah te vede cu siguranţă.

I-a mai cerut: Vorbeşte-mi despre Ziua Judecăţii. Profetul i-a răspuns: Cel întrebat nu ştie mai multe decât cel ce întreabă.

Călătorul i-a zis: Vorbeşte-mi despre câteva din semnele sale. Profetul a zis: Acestea sunt: o slujitoare îşi va iniţia stăpânul iar cei desculţi, dezbrăcaţi şi săraci vor stăpâni în lăcaşuri minunate.

Apoi călătorul a plecat. Trimisul lui Dumnezeu a tăcut o bună bucată de vreme, apoi mi-a zis: O, ‘Umar! Ştii cine a fost cel care m-a cercetat? Eu am răspuns: Dumnezeu şi Trimisul Său ştiu mai bine. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) a zis: Fără îndoială că este Arhanghelul Gavriil. El a venit la noi să înveţe despre religia noastră.

(relatat de Muslim)

2/61. Abu Dharr şi Mu’adh ibn Jabal (Dumnezeu să-i aibă în mila Sa!) au povestit că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Temeţi-vă de Dumnezeu oriunde vă aflaţi; iar după ce aţi făcut rău, să faceţi fapte bune; să faceţi fapte bune, ca să le şteargă pe cele rele şi purtaţi-vă cu bunăvoinţă faţă de oameni.

(relatat de Tirmidhi)

3/62. Ibn ‘Abbas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit: Într-o zi călăream în spatele Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra lui!) când l-am auzit zicând: Aş vrea să te lămuresc în anumite privinţe. Respectă şi păzeşte poruncile lui Dumnezeu, căci El te va urmări în ceea ce faci. Păziţi drepturile Lui, căci El va fi întotdeauna cu voi. Când trebuie să cereţi, cereţi numai de la El, iar când aveţi nevoie de ajutorul Său, imploraţi-L numai pe Dumnezeu singur pentru ajutor. Aminţiţi-vă că, dacă toată lumea la un loc vrea să vă facă bine, nu va reuşi să vă dea nimic în afară de ceea ce deja a menit Dumnezeu [pentru voi], iar dacă toţi se unesc împotriva voastră, nu vor putea să vă facă nici un rău în afară de ceea ce a hărăzit Dumnezeu împotriva voastră. Condeiele au fost ridicate şi puse la o parte, iar cerneala din Cartea Predestinării s-a uscat.

(relatat de Tirmidhi)

O altă versiune mai adaugă: Păziţi poruncile lui Dumnezeu, căci Îl veţi afla dinaintea ochilor voştri. Rostiţi-I numele când vă bucuraţi de bunăstare şi El îşi va aduce aminte de voi când sunteţi strâmtoraţi. Fiţi siguri în ceea ce vă împinge la greşeală, nu va fi călăuză pentru voi pe calea dreaptă iar ceea ce vă îndeamnă la bine, nu vă duce pe voi la rătăcire. Amintiţi-vă că ajutorul lui Dumnezeu este pentru cei ce rămân răbdători şi bunăstarea vine după nenorocire, căci înlesnirea vine după neajunsuri.

4/63. Se povesteşte de către Anas (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!): Voi vă dedaţi la fapte (rele) care sunt mult mai aproape de voi decât un fir de păr, dar noi, în vremea Trimisului lui Dumnezeu, am renunţat la ele, căci le-am considerat dăunătoare.

(relatat de Bukhari)

5/64. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) relatează că Profetul a spus: Dumnezeu simte sfiala slujitorilor Săi, dar sfiala lui Dumnezeu este alungată la vederea unui om ce comite fapte rele, căci sunt nelegiuite.

(hadith convenit)

6/65. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) relatează că el l-a auzit pe Profet spunând: Între Bani Isra’il erau trei oameni, un lepros, un chel şi un orb pe care Dumnezeu a vrut să-i pună la încercare.

Astfel, El le-a trimis un înger care a venit la lepros şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar acesta a răspuns: O faţă frumoasă, o piele curată şi să scap de ceea ce-i face pe oameni să mă dispreţuiască. La care îngerul l-a atins şi urâţenia a dispărut, iar el a primit o faţă frumoasă şi o piele curată. După care, îngerul l-a întrebat ce bunuri i-ar place mai mult săă şi el i-a răspuns că ar dori să aibă nişte cămile – sau, poate că a zis vite, căci Isaq (unul dintre cei care a transmis tradiţia) nu era sigur, însă ori leprosul ori cel chel a zis: cămile şi celălalt a zis: vite. El a primit o cămilă în vârstă de zece luni. Îngerul i-a urat ca binecuvântarea lui Dumnezeu s-o însoţească.

Apoi, a mers la cel chel şi l-a întrebat ce i-ar place mai mult, iar acesta a răspuns: Un păr frumos şi să scap de ceea ce mă face dispreţuit în faţa oamenilor. La care îngerul l-a atins şi chelia i-a dispărut şi în loc, i-a crescut un păr frumos. Apoi l-a întrebat: Ce bunuri şi-ar dori mai mult? El a răspuns că şi-ar dori vite, aşa că a primit o vacă ce sta să fete. Îngerul a binecuvântat-o în numele lui Dumnezeu.

După care îngerul a mers la omul cel orb şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar el a răspuns: Dumnezeu să-mi redea vederea, ca să-i pot vedea pe oameni. Îngerul l-a atins şi Dumnezeu i-a redat vederea. Apoi l-a întrebat ce bunuri şi-ar dori mai mult, iar omul i-a răspuns că şi-ar dori oi, aşa că a primit o oaie ce sta să fete.

Animalele s-au înmulţit mult, astfel că fiecare din cei trei avea acum câte o turmă de cămile, vite şi oi. Apoi, îngerul a venit la cel ce fusese lepros, sub înfăţişarea unui lepros şi i-a zis: sunt un om sărman şi proviziile mi s-au terminat în călătorie, iar singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se află acum în mâna lui Dumnezeu şi în mâna ta, deci te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a dat o faţă frumoasă, o piele curată şi avere, să-mi dai o căilă ca să-mi pot încheia călătoria. Însă omul a răspuns: Am multe datorii de plătit. Atunci îngerul a zis: Mi se pare că te cunosc. Nu erai tu un lepros de care oamenii se fereau şi un sărman căruia Dumnezeu i-a oferit bunăstare? El a răspuns: Am ajuns moştenitorul acestei averi de pe urma unuia cu poziţie înaltă ca unul cu poziţie înaltă ce mă aflu. Şi îngerul a spus: Dacă minţi, fie ca Dumnezeu să te întoarcă la starea dinainte.

Apoi a mers la cel care fusese chel, sub înfăţişarea unui chel şi a spus acelaşi lucru ca şi celui dinainte şi a primit un răspuns asemănător. Atunci el a zis: Dacă minţi, fie ca Dumnezeu să te întoarcă la starea dinainte.

Apoi îngerul a mers la cel ce fusese orb şi i-a zis: Sunt sărman şi călător iar proviziile mi s-au terminat în călătorie. Singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se află în mâna lui Dumnezeu, deci şi în mâna ta, de aceea te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a redat vederea, să-mi dai o oaie ca să pot ajunge la capătul călătoriei mele. Omul a răspuns: Aşa este, eram orb. Dumnezeu mi-a redat vederea, deci ia ceea ce vrei şi lasă ce vrei. Jur pe Dumnezeu că astăzi nu te voi certa pentru nimic din ceea ce iei, căci dau de dragul lui Dumnezeu. Îngerul i-a zis: Păstrează-ţi bunurile, căci toţi aţi fost puşi doar la încercare şi Dumnezeu este mulţumit de tine, dar este nemulţumit de ceilalţi tovarăşi ai tăi.

(hadith convenit)

7/66. Şadad ibn Aus (Dumnezeu să-l aibă în mila Sa!) a povestit că Trimisul lui Dumnezeu a spus: Un om înţelept este acela care-şi impune cumpătarea (înfrânându-se de la fapte rele) şi face fapte bune care să-l ajute după moarte. Omul prost este acela care se supune poftelor şi plăcerilor sale şi caută la Dumnezeu doar împlinirea dorinţelor sale deşarte.

(relatat de Tirmidhi)

8/67. Abu Huraira (Dumnezeu să-l aibă în mila sa!) spune că Trimisul lui Dumnezeu a zis: O părticică a perfecţiunii unui credincios în Islam este ca el să părăsească lucrurile şi faptele care nu-i sunt de nici un folos atât în lumea aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi.

(relatat de Tirmidhi)

9/68. ‘Umar (Dumnezeu să-l aibă în mila sa!) relatează că Profetul a spus: Nici un credincios nu va fi tras la răspundere pentru că şi-a bătut nevasta.

(relatat de Abu Dawud)

[Acest hadith trebuie pus în legătură cu cel care spune: “Acela dintre voi va fi mai bun musulman, care se va purta mai frumos cu soţia lui.” R. I.]