Scoala coranica
Va incepe curand sa predea el insusi, iar in 1907 deschide, cu numai cinci elevi, o modesta scoala coranica.
„Timp de treizeci de ani, viata de zi cu zi a lui Tierno Bokar va fi cat se poate de monotona in ceea priveste desfasurarea ei vizibila. Un program invariabil, o desavarsita absenta a evenimentelor, a neprevazutului, a agitatiei exterioare. Nu este nimic de povestit: un marunt marabut dintr-un sat isi insira mataniile cand afara e inca noapte, iar zilele si le imparte intre conducerea rugaciunii la moschee si invatatura pe care o preda."
Asta era tot.
„In aparenta, nu se intampla nimic, nimic mai mult decat la Ierusalim, de altfel, in vremea cand acolo traise, isi raspandise invatatura si murise un alt maestru, la fel de putin cunoscut de catre „inalta societate" si de catre „nobilime".
Sa fie, oare, asta pentru ca adevarata aventura este invizibila, interioara, fiindca adevarata maretie se ascunde mai mult in fiinta decat in fapta ei, pentru ca nu exista o alta domnie durabila si netarmurita in afara aceleia a spiritelor si ca, alaturi de un sfant, califi, sultani, viziri, capetenii de razboi sau alti conducatori nu sunt decat umbre trecatoare sau aparitii efemere?
O viata lipsita de evenimente, traita in intregime intre pereti de lut muscati de soare – intre cei ai locuintei, intre cei ai stradutelor stramte ale micutei asezari, intre cei ai umilei moschei.
O viata austera si saraca - in sensul in care intelegem noi cuvintele acestea -, lipsita de orice confort, de orice distractie, fara cinema, fara radio, fara ziare, fara reviste. Nicidecum supraumanã, bineinteles, nici macar ascetica – celibatul,
in islam, fiind ignorat pana si de oamenii de inalta spiritualitate si de mistici -, o viata limitata in cunostinte dar care poate ca se limita la esential.
Acest esential care, prin definitie, este de ajuns unei existente larg deschise - prin poarta meditatiei si a pioseniei -, asupra adancurilor vietii spirituale, asupra realitatilor invizibile, asupra problemelor fiintei - clarificate de altfel in lumina ortodoxiei coranice -, ca si asupra acelora, nu mai putin grave, ale moralei practice: eupraxie ulterior ortodoxiei si o rectitudine a conduitei care stia, atunci cand era cazul, luand-o pe scurtatura, sa dea un ghiont bland rectitudinii credintei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu