Cand maestrul sufi Salim din Ispahan veni la Hyderabad, in India, numerosi locuitori din acest oras se intrecura in a fi admisi ca discipoli ai sai.
Unii dintre ei erau bogati, altii cunosteau traditiile pe dinafara, toti vroiau sa urmeze invatatura lui Salim.
Cand sederea sa acolo lua sfarsit, Salim nu lasa pe nimeni in locul lui care sa-i indrume si nu lua cu el decat un singur discipol: fiul unui cersetor.
Peste vreo zece ani, Muzaffar, reprezentantul lui Salim, veni la Hyderabad sa reia predarea invataturii acestuia. Cand oamenii isi dadura seama de valoarea lui, Muzaffar le dezvalui ca el era fiul cersetorului, discipolul pe care-l alesese Salim.
Povestea aceasta circula prin tot orasul. Era relatata cu uimire si se tragea lectia necesara. Doar ca nu se lua in considerare decat un aspect.
Intr-una din zile, cand Muzaffar tinea o cuvantare publica, cineva ii spuse:
- Este drept si cat se poate de poetic ca cel mai umil dintre noi sa fi devenit seful nostru, al tuturor! Dar nu ti-era greu sa traiesti in anturajul maestrului, tie, care nu erai decat fiul unui cersetor? Trebuie sa fi avut de indurat incercari aspre, inainte de a fi atins starea de seic sufi!
- Pentru mine, raspunse Muzaffar, a fost destul de greu. Pentru unul dintre tovarasii mei a fost, insã, cu adevarat dificil. Metamorfoza prin care a trebuit sa treaca a fost inca si mai radicala decat in cazul meu.
- Dar care erau originile sale? Era, fara indoiala, vreun eretic...
- Nu, zise Muzaffar, era fiul regelui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu