Să ştiţi că Dumnezeu există dintotdeauna şi pentru totdeauna
Fără să fi început ceea ce El nu va sfârşi niciodată.
Să ştiţi că este absolut independent
Şi complet diferit de creaţia Sa.
El este dincolo de ochii noştri în această lume şi în spiritul nostru.
El este Unul, Unicul, şi aşa este definit.
El este Unitar în calităţile şi acţiunile Sale,
Nu are fiu, femeie sau asociat.
Are toată puterea şi cunoaşterea,
Voinţa acţiunilor Sale, viaţa reală,
Vederea, auzul, discursul etern şi imuabil,
Indicate prin literele Cărţii ce vă învăţ.
Ceva care să se opună acestor calităţi este o imposibilitate,
Astfel încât este potrivit să-L declarăm liber de vreo incapacitate.
El poate face totul, nimic nefiindu-i cu neputinţă.
Totuşi, el poate alege şi să nu facă.
Proba că El există este sărăcirea
Concepţiei care are nevoie de Cineva.
Lumea nu ar fi putut să se producă singură
Căci ştim din reguli că orice efect are o cauză.
Universul a avut un adevărat început în timp
Căci lucrurile sunt supuse unei continue schimbări.
Dacă Dumnezeu ar fi avut început, ar avea loc o regresiune infinită
Sau o buclă continuă, un veritabil cerc vicios.
El nu poate avea vreodată sfârşit, dat fiind că a fost întotdeauna acolo.
Doar calităţile lucrurilor care încep, cunosc schimbarea.
Dacă n-ar fi independent, El ar avea nevoie de o cauză
Sau [ar fi avut nevoie] să nu fi avut calităţi care să distrugă regulile.
Dacă ar fi o creaţie, El ar avea nevoie de un început
Căci totul are unul şi ştiţi că El nu poate avea [un început].
Dacă ar mai fi şi alţii în plus, şi El n-ar fi singurul
Atunci El n-ar putea face mare lucru.
Dacă n-ar avea puterea, cunoaşterea, viaţa, voinţa,
Atunci n-aţi putea să-i vedeţi minunata creaţie.
Dacă El n-ar Asculta, n-ar Vorbi şi n-ar Putea Vedea,
Aceasta ar fi o imperfecţiune, Cartea vorbeşte despre ea.
Dacă n-ar putea face sau ignora cel mai mic lucru,
Aceasta ar schimba realitatea şi regulile.
Şi mai există încă probe şi mai detaliate.
Aşadar, înapoi! Filosofule, nu este bine să cauţi defecte.
Trimişii nobili erau oneşti şi au transmis
Mesajul cu inteligenţă. Ei s-au supus.
Ei nu puteau minţi, ascunde, sau să nu priceapă.
Sau să fie nesupuşi, odată ce au început.
Cunoşteau toate stările omeneşti normale,
Ca somnul, dar nu şi marile vicii.
Dacă n-ar fi fost oneşti, atunci Dumnezeu ar fi minţit
Susţinându-i cu săvârşirea miracolelor Sale.
Regulile adevărului şi ale falsului s-ar fi schimbat dacă ei n-ar fi
Transmis [Mesajul lui Dumnezeu]. La fel ar fi fost şi dacă ar fi fost nesupuşi.
Dacă ei n-ar fi fost capabili de pricepere, n-ar fi transmis
Mesajul popoarelor lor într-un mod corect.
Ei aveau stările omeneşti normale, permise.
Pe aceste stări s-a sprijinit înţelepciunea perfectă a lui Allah.
Toate acestea se găsesc în mărturie.
Este un semn de credinţă. Deci spuneţi cu convingere:
"Nu există divinitate, afarã de Divinitate. Muhammad este
Ultimul profet şi mesager."
Ceea ce invocaţi este cel mai bun lucru cu putinţă.
Deci ocupaţi-vă viaţa cu asta, şi veţi descoperi o comoară.
(Ibn ‘Aşir, Ghidul esenţial al ştiinţelor religioase)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu