Mi'raj

(lit. "Înălţare" [la Cer])

Legendă hagiografică, dar transmisă în Coran, conform căreia Profetul ar fi efectuat, pe un cal fabulos numit al-Buraq, o ascensiune (mi'raj) la cel de-al şaptelea Cer, în anul 615, în ziua de 27 a lunii Rajab.
El ar fi plecat de la Mecca, unde se află Moscheea Sacră, s-ar fi oprit la Ierusalim, la cea mai îndepărtată moschee (poate Paradisul), după care ar fi atins Cerul.

Mi'raj are sensul de "înălţare" sau "scară" - simboluri ale urcuşului mitic.
Tradiţia afirmă că Îngerul Jibril s-a ocupat de pregătirile aşa-zisei călătorii, l-a uns pe Profet, i-a spălat viscerele şi inima în apa sfântă din Zamzam, pe urmă a închis pieptul celui care dormea, fără ca acesta să-şi dea seama.

Pe de altă parte, Sura 17 este intitulată "Călătoria în noapte", al-Isra şi prezintă prima parte a mi'rajului, cea care desparte Mecca de Moscheea Sacră (din Ierusalim):

"Mărire Celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă* la Moscheea cea Îndepărtată**" (XVII, 1).

Această ascensiune simbolizează realizarea Profetului în sensul pe care îl înţelege Djalal ud-Din Rumi, un mi'raj conceput ca fiinţă a omului respiritualizat, în măsura în care această înălţare este în ea însăşi o interiorizare.


* Moscheea Sfântă (sau Interzisă, Intangibilă, datorită sacralităţii sale): Moscheea din Mecca.
** Moscheea Îndepărtată: după unii comentatori, ar fi vorba de o moschee cerească (aluzie la vizita Profetului Muhammad în ceruri - al-mi'raj), şi nu de moscheea omonimă de la Ierusalim - care a fost construită mult mai târziu.