Cele şase aspecte ale căii: II. Dhikr şi comportamentul (al-akhlaq) (1)

A Dhikr

1) Despre dhikr-ul individual

a) Dhikr-ul individual în Coran

- „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)

- „Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.” (XVIII, 28)

- „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)

- „Aminteşte-ţi de Domnul tău, în sufletul tău, cu voce înceată, cu smerenie şi teamă, dimineaţa şi seara. Nu fi dintre cei nepăsători.” (VII, 205)

- „(Lampa este) în casele ce Dumnezeu a îngăduit să fie înălţate şi numele Său să fie amintit în ele, şi în ele Îl preamăresc, în zori şi în amurg, bărbaţi pe care nici un negoţ şi nici o vânzare nu îi abate de la amintirea lui Dumnezeu (…)” (XXIV, 36-37)

- „Domnul vostru spuse: „Chemaţi-Mă şi vă voi răspunde.”(XL, 60)

- „Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie şi în taină. El nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.” (VII, 55)

- „Eu răspund la chemarea celui ce Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.” (II, 186)

- „Nu fiţi asemenea celei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală.” (XVI, 92)

- „Închină-te Domnului tău până ce-ţi va veni încrederea deplină!” (XV, 99)

- „ amintirea lui Dumnezeu este cea mai măreaţă!” (XXIX, 45)

- „Amintiţi-L pe Dumnezeu mereu! Poate veţi fi fericiţi!” (LXII, 10)

- „În crearea cerurilor şi a pământului, în deosebirea nopţii şi a zilei, sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, pentru cei care se gândesc la Dumnezeu, stând jos, în picioare, ori culcaţi (…)” (III, 190-191)

- „O, voi cei ce credeţi. Fiţi tari când întâlniţi o ceată (de vrăjmaşi). Amintiţi-vă întotdeauna de Dumnezeu.” (VIII, 45)

- „pe cei care cred şi ale căror inimi îşi află tihna în amintirea lui Dumnezeu – nu-şi află inimile tihna în amintirea lui Dumnezeu, oare?” (XIII, 28)

- „în afară de cei care (…) şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea” (XXVI, 227)

- „Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.” (XXXV, 13)


b) Dhikr-ul individual în Hadith-uri

- „Sunt cu servitorul Meu atunci când acesta Mă aminteşte, iar buzele sale se mişcă prin voia Mea."

- „Fie ca limba ta să nu înceteze niciodată să-L evoce pe Dumnezeu."

- „Invocaţi-L pe Dumnezeu în aşa fel încât ipocriţii să spună despre voi că o faceţi în mod ostentativ."

- „Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă."

- „- Care este fapta cea mai iubită de Dumnezeu?- Este să mori cu limba umedă de invocaţia lui Dumnezeu."

- „Pentru orice există o modalitate de purificare şi, cu certitudine, modalitatea de purificare a inimilor este invocarea (dhikr) lui Allah."

- „Un om este urmărit de aproape de duşmanii săi, dar ajunge la o fortăreaţă în care se adăposteşte şi care-i oferă siguranţă; tot astfel, servitorul nu este la adăpost de Satana decât prin dhikr-ul lui Allah."

- „Cel care-L invocă pe Dumnezeu şi cel care nu-L invocă, pot fi comparaţi cu un om viu, respectiv cu un om mort."

- „Invocă-L mult pe Allah, până când vor spune despre tine: e nebun!"

- „Satana stă cu gura lipită de inima omului; dacă omul îl invocă pe Dumnezeu, Satana se retrage; dacă omul uită [să-L invoce], Satana îl prinde de inimă."

- „Nu există nici zi, nici noapte în care Allah, lăudat şi slăvit fie El, să nu facă un act de milostenie prin care să-l răsplătească pe oricare dintre servitori voieşte El. Ori, Allah nu acordă o răsplată mai mare decât aceea de a îndemna la amintirea Sa."

- „Oamenii din Rai nu vor regreta nimic, în afara momentelor în care nu L-au invocat pe Allah."

- „Cel care nu-şi aminteşte des de Dumnezeu, este rupt de credinţă."

- „Allah a spus: „O, fiu al lui Adam, atunci când Mă aminteşti, îmi mulţumeşti, iar atunci când Mă uiţi, îmi eşti necredincios”.”

- „Nu înceta să rosteşti rugăciuni şi invocaţii când îl aminteşti pe Allah, fie că stai în picioare sau aşezat, fie că te afli la târg sau într-o adunare."

- „Acela, dintre nepăsători, care-L invocă pe Dumnezeu, este precum un lăstar verde care creşte pe un trunchi uscat."

- „Amintirea lui Dumnezeu este vindecarea inimilor."

- „Sunt prietenul cel mai bun al celui care Mă invocă, şi acestuia îi ţin tovărăşie."

- „Musa întrebă:- Doamne, care este fapta care iţi place cel mai mult?"- Să-ţi aminteşti de Mine des, în orice situaţie te-ai afla", răspunse Allah.


c) Dhikr-ul individual în adagii sufite

- „Nu abandona invocaţia pentru că, în timp ce limba ta îl invocă pe Dumnezeu, inima nu ţi-e prezentă, căci mai rea ar fi absenţa completă a invocaţiei lui Dumnezeu, decât invocaţia Sa fără implicarea inimii. Se poate ca Dumnezeu să te ridice de la invocaţia făcuta cu neglijenţă, la invocaţia făcuta cu concentrare, apoi, la o invocaţie în care ţi-e prezentă şi inima, iar de la aceasta, la invocaţia în care nu mai există nimic în afară de obiectul invocaţiei: “Aceasta nu este greu pentru Dumnezeu” (XIV, 20). (hikam)

- „Dacă vezi un credincios pe care Dumnezeu îl menţine în săvârşirea constantă a practicilor spirituale (wird), şi îl dăruieşte cu mult ajutor divin, nu dispreţui ceea ce Domnul îi dă pentru că nu vezi în el nici semnul gnosticilor ('arifin), nici bucuria celor care Îl iubesc pe Dumnezeu (muhibbin). Dacă nu ar avea inspiraţii divine (warid), nu ar persevera în practica exerciţiilor spirituale.” (hikma)

- „Doar ignorantul dispreţuieşte wird-ul. Inspiraţia divină (warid) va exista şi în cealaltă lume, în timp ce wird-ul va dispărea odată cu viaţa din lumea aceasta. Ne cere mai multă atenţie ceea ce este de neînlocuit. Wird-ul este ceea ce El cere de la tine, iar inspiraţia divină este ceea ce ceri tu de la El. Ce diferenţă, între ceea ce-ţi cere El, şi ceea ce-I ceri tu! (hikma)

- „Nu ne reamintim decât ceva susceptibil de a fi uitat; nu ordonăm decât ceva apt să devină dezordonat.” (hikma)

- „Pentru unii, luminile (inimii lor) preced invocaţiile; pentru alţii, invocaţiile preced aceste lumini. Unul Îl aminteşte pe Dumnezeu pentru ca inima să-i fie iluminată; un altul Îl aminteşte tocmai fiindcă inima îi este iluminată.” (hikma)

- „El ţi-a dăruit trei favoruri însemnate (karamat):
* permiţându-ţi să-L invoci, fiindcă fără mila Sa n-ai fi demn de practica invocării Sale;
* acordându-ţi favoarea de a fi amintit de El, confirmând în acest fel legătura dintre tine şi El;
* făcându-ţi cinstea de a fi amintit în preajma Sa, prin care a desăvârşit mărinimia Sa faţă de tine.” (hikma)

- „Dumnezeu i-a revelat lui David (pacea fie asupra sa): „O David, spune-le celor care îmi sunt cu adevărat credincioşi, să se veselească şi să se dedice bucuriei de a Mă invoca (dhikr)”.” (hikma)

- „Tu eşti Cel care Ţi-ai rostit numele înainte de a o face ceilalţi.” (hikma)

- „Voi aţi fost aleşi de Dumnezeu să vă număraţi printre invocatorii Lui.” (Seiyyd, Paris 1992)

- „Dumnezeu însuşi se invocă pe Sine în noi.”(Seiyyd)

- „Invocaţi, manifestaţi sârguinţă pentru lucrurile exterioare (dhikr, orientare), şi lăsaţi-mă pe mine să mă ocup de interioritatea voastră.”(Seiyyd)

- „Singura fericire reală se află în la ilaha illa Llah.”(Seiyyd)

- „Invocaţia este mijlocul prin care se stabileşte legătura spirituală între Maestru şi discipol” (Seiyyd)

- „Toţi oamenii sunt sclavi a ceva, mai puţin aceia liberi în interior. Invocaţi-L pe Dumnezeu pentru a deveni liberi” (Seiyyd)

- „Dhikr-ul este hrana inimii.”(Seiyyd)

- „Eu vă ofer tot timpul, neîncetat. Totul depinde de receptivitatea voastră, de capacitatea voastră de a primi, de a vă orienta spre mine.”(Seiyyd)

- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru.” (Seiyyd)

- „Două lucruri sunt necesare şi complementare în practică: invocaţia şi orientarea. În cazul în care avem de-a face cu o oglindă murdară şi ruginită şi dorim ca ea să reflecte perfect lumina soarelui, trebuie efectuate două operaţiuni:
* şlefuirea oglinzii: această curăţare se face cu ajutorul invocaţiei;
* orientarea oglinzii către soare, astfel încât acesta să se reflecte perfect în ea.
De aceea este orientarea extrem de importantă.” (Seiyyd, Paris, 1992 şi 1993).

- „Dhikr-ul face să dispară progresiv dorinţele şi gândurile impure” (Seiyyd)

- „Numele divin îşi extrage influenţa şi puterea din idhn (autorizare); prin reducere la absurd, dacă denumirea de „cartof” ar beneficia de idhn, ea ar deveni un nume divin. ”(Seiyyd)

- „Realizarea spirituală este, în acelaşi timp, lucrul cel mai uşor şi lucrul cel mai dificil: cel mai uşor, fiindcă este suficient să-ţi aminteşti de Dumnezeu; cel mai dificil, fiindcă este în firea omului să-L uite.”(F. Schuon).