luni, iulie 14, 2008
Cele şase aspecte ale căii: II. Dhikr şi comportamentul (al-akhlaq) (1)
A Dhikr
1) Despre dhikr-ul individual
a) Dhikr-ul individual în Coran
- „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)
- „Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.” (XVIII, 28)
- „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)
- „Aminteşte-ţi de Domnul tău, în sufletul tău, cu voce înceată, cu smerenie şi teamă, dimineaţa şi seara. Nu fi dintre cei nepăsători.” (VII, 205)
- „(Lampa este) în casele ce Dumnezeu a îngăduit să fie înălţate şi numele Său să fie amintit în ele, şi în ele Îl preamăresc, în zori şi în amurg, bărbaţi pe care nici un negoţ şi nici o vânzare nu îi abate de la amintirea lui Dumnezeu (…)” (XXIV, 36-37)
- „Domnul vostru spuse: „Chemaţi-Mă şi vă voi răspunde.”(XL, 60)
- „Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie şi în taină. El nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.” (VII, 55)
- „Eu răspund la chemarea celui ce Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.” (II, 186)
- „Nu fiţi asemenea celei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală.” (XVI, 92)
- „Închină-te Domnului tău până ce-ţi va veni încrederea deplină!” (XV, 99)
- „ amintirea lui Dumnezeu este cea mai măreaţă!” (XXIX, 45)
- „Amintiţi-L pe Dumnezeu mereu! Poate veţi fi fericiţi!” (LXII, 10)
- „În crearea cerurilor şi a pământului, în deosebirea nopţii şi a zilei, sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, pentru cei care se gândesc la Dumnezeu, stând jos, în picioare, ori culcaţi (…)” (III, 190-191)
- „O, voi cei ce credeţi. Fiţi tari când întâlniţi o ceată (de vrăjmaşi). Amintiţi-vă întotdeauna de Dumnezeu.” (VIII, 45)
- „pe cei care cred şi ale căror inimi îşi află tihna în amintirea lui Dumnezeu – nu-şi află inimile tihna în amintirea lui Dumnezeu, oare?” (XIII, 28)
- „în afară de cei care (…) şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea” (XXVI, 227)
- „Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.” (XXXV, 13)
b) Dhikr-ul individual în Hadith-uri
- „Sunt cu servitorul Meu atunci când acesta Mă aminteşte, iar buzele sale se mişcă prin voia Mea."
- „Fie ca limba ta să nu înceteze niciodată să-L evoce pe Dumnezeu."
- „Invocaţi-L pe Dumnezeu în aşa fel încât ipocriţii să spună despre voi că o faceţi în mod ostentativ."
- „Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă."
- „- Care este fapta cea mai iubită de Dumnezeu?- Este să mori cu limba umedă de invocaţia lui Dumnezeu."
- „Pentru orice există o modalitate de purificare şi, cu certitudine, modalitatea de purificare a inimilor este invocarea (dhikr) lui Allah."
- „Un om este urmărit de aproape de duşmanii săi, dar ajunge la o fortăreaţă în care se adăposteşte şi care-i oferă siguranţă; tot astfel, servitorul nu este la adăpost de Satana decât prin dhikr-ul lui Allah."
- „Cel care-L invocă pe Dumnezeu şi cel care nu-L invocă, pot fi comparaţi cu un om viu, respectiv cu un om mort."
- „Invocă-L mult pe Allah, până când vor spune despre tine: e nebun!"
- „Satana stă cu gura lipită de inima omului; dacă omul îl invocă pe Dumnezeu, Satana se retrage; dacă omul uită [să-L invoce], Satana îl prinde de inimă."
- „Nu există nici zi, nici noapte în care Allah, lăudat şi slăvit fie El, să nu facă un act de milostenie prin care să-l răsplătească pe oricare dintre servitori voieşte El. Ori, Allah nu acordă o răsplată mai mare decât aceea de a îndemna la amintirea Sa."
- „Oamenii din Rai nu vor regreta nimic, în afara momentelor în care nu L-au invocat pe Allah."
- „Cel care nu-şi aminteşte des de Dumnezeu, este rupt de credinţă."
- „Allah a spus: „O, fiu al lui Adam, atunci când Mă aminteşti, îmi mulţumeşti, iar atunci când Mă uiţi, îmi eşti necredincios”.”
- „Nu înceta să rosteşti rugăciuni şi invocaţii când îl aminteşti pe Allah, fie că stai în picioare sau aşezat, fie că te afli la târg sau într-o adunare."
- „Acela, dintre nepăsători, care-L invocă pe Dumnezeu, este precum un lăstar verde care creşte pe un trunchi uscat."
- „Amintirea lui Dumnezeu este vindecarea inimilor."
- „Sunt prietenul cel mai bun al celui care Mă invocă, şi acestuia îi ţin tovărăşie."
- „Musa întrebă:- Doamne, care este fapta care iţi place cel mai mult?"- Să-ţi aminteşti de Mine des, în orice situaţie te-ai afla", răspunse Allah.
c) Dhikr-ul individual în adagii sufite
- „Nu abandona invocaţia pentru că, în timp ce limba ta îl invocă pe Dumnezeu, inima nu ţi-e prezentă, căci mai rea ar fi absenţa completă a invocaţiei lui Dumnezeu, decât invocaţia Sa fără implicarea inimii. Se poate ca Dumnezeu să te ridice de la invocaţia făcuta cu neglijenţă, la invocaţia făcuta cu concentrare, apoi, la o invocaţie în care ţi-e prezentă şi inima, iar de la aceasta, la invocaţia în care nu mai există nimic în afară de obiectul invocaţiei: “Aceasta nu este greu pentru Dumnezeu” (XIV, 20). (hikam)
- „Dacă vezi un credincios pe care Dumnezeu îl menţine în săvârşirea constantă a practicilor spirituale (wird), şi îl dăruieşte cu mult ajutor divin, nu dispreţui ceea ce Domnul îi dă pentru că nu vezi în el nici semnul gnosticilor ('arifin), nici bucuria celor care Îl iubesc pe Dumnezeu (muhibbin). Dacă nu ar avea inspiraţii divine (warid), nu ar persevera în practica exerciţiilor spirituale.” (hikma)
- „Doar ignorantul dispreţuieşte wird-ul. Inspiraţia divină (warid) va exista şi în cealaltă lume, în timp ce wird-ul va dispărea odată cu viaţa din lumea aceasta. Ne cere mai multă atenţie ceea ce este de neînlocuit. Wird-ul este ceea ce El cere de la tine, iar inspiraţia divină este ceea ce ceri tu de la El. Ce diferenţă, între ceea ce-ţi cere El, şi ceea ce-I ceri tu! (hikma)
- „Nu ne reamintim decât ceva susceptibil de a fi uitat; nu ordonăm decât ceva apt să devină dezordonat.” (hikma)
- „Pentru unii, luminile (inimii lor) preced invocaţiile; pentru alţii, invocaţiile preced aceste lumini. Unul Îl aminteşte pe Dumnezeu pentru ca inima să-i fie iluminată; un altul Îl aminteşte tocmai fiindcă inima îi este iluminată.” (hikma)
- „El ţi-a dăruit trei favoruri însemnate (karamat):
* permiţându-ţi să-L invoci, fiindcă fără mila Sa n-ai fi demn de practica invocării Sale;
* acordându-ţi favoarea de a fi amintit de El, confirmând în acest fel legătura dintre tine şi El;
* făcându-ţi cinstea de a fi amintit în preajma Sa, prin care a desăvârşit mărinimia Sa faţă de tine.” (hikma)
- „Dumnezeu i-a revelat lui David (pacea fie asupra sa): „O David, spune-le celor care îmi sunt cu adevărat credincioşi, să se veselească şi să se dedice bucuriei de a Mă invoca (dhikr)”.” (hikma)
- „Tu eşti Cel care Ţi-ai rostit numele înainte de a o face ceilalţi.” (hikma)
- „Voi aţi fost aleşi de Dumnezeu să vă număraţi printre invocatorii Lui.” (Seiyyd, Paris 1992)
- „Dumnezeu însuşi se invocă pe Sine în noi.”(Seiyyd)
- „Invocaţi, manifestaţi sârguinţă pentru lucrurile exterioare (dhikr, orientare), şi lăsaţi-mă pe mine să mă ocup de interioritatea voastră.”(Seiyyd)
- „Singura fericire reală se află în la ilaha illa Llah.”(Seiyyd)
- „Invocaţia este mijlocul prin care se stabileşte legătura spirituală între Maestru şi discipol” (Seiyyd)
- „Toţi oamenii sunt sclavi a ceva, mai puţin aceia liberi în interior. Invocaţi-L pe Dumnezeu pentru a deveni liberi” (Seiyyd)
- „Dhikr-ul este hrana inimii.”(Seiyyd)
- „Eu vă ofer tot timpul, neîncetat. Totul depinde de receptivitatea voastră, de capacitatea voastră de a primi, de a vă orienta spre mine.”(Seiyyd)
- „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru.” (Seiyyd)
- „Două lucruri sunt necesare şi complementare în practică: invocaţia şi orientarea. În cazul în care avem de-a face cu o oglindă murdară şi ruginită şi dorim ca ea să reflecte perfect lumina soarelui, trebuie efectuate două operaţiuni:
* şlefuirea oglinzii: această curăţare se face cu ajutorul invocaţiei;
* orientarea oglinzii către soare, astfel încât acesta să se reflecte perfect în ea.
De aceea este orientarea extrem de importantă.” (Seiyyd, Paris, 1992 şi 1993).
- „Dhikr-ul face să dispară progresiv dorinţele şi gândurile impure” (Seiyyd)
- „Numele divin îşi extrage influenţa şi puterea din idhn (autorizare); prin reducere la absurd, dacă denumirea de „cartof” ar beneficia de idhn, ea ar deveni un nume divin. ”(Seiyyd)
- „Realizarea spirituală este, în acelaşi timp, lucrul cel mai uşor şi lucrul cel mai dificil: cel mai uşor, fiindcă este suficient să-ţi aminteşti de Dumnezeu; cel mai dificil, fiindcă este în firea omului să-L uite.”(F. Schuon).
vineri, iulie 11, 2008
Mi'raj
(lit. "Înălţare" [la Cer])
Legendă hagiografică, dar transmisă în Coran, conform căreia Profetul ar fi efectuat, pe un cal fabulos numit al-Buraq, o ascensiune (mi'raj) la cel de-al şaptelea Cer, în anul 615, în ziua de 27 a lunii Rajab.
El ar fi plecat de la Mecca, unde se află Moscheea Sacră, s-ar fi oprit la Ierusalim, la cea mai îndepărtată moschee (poate Paradisul), după care ar fi atins Cerul.
Mi'raj are sensul de "înălţare" sau "scară" - simboluri ale urcuşului mitic.
Tradiţia afirmă că Îngerul Jibril s-a ocupat de pregătirile aşa-zisei călătorii, l-a uns pe Profet, i-a spălat viscerele şi inima în apa sfântă din Zamzam, pe urmă a închis pieptul celui care dormea, fără ca acesta să-şi dea seama.
Pe de altă parte, Sura 17 este intitulată "Călătoria în noapte", al-Isra şi prezintă prima parte a mi'rajului, cea care desparte Mecca de Moscheea Sacră (din Ierusalim):
"Mărire Celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă* la Moscheea cea Îndepărtată**" (XVII, 1).
Această ascensiune simbolizează realizarea Profetului în sensul pe care îl înţelege Djalal ud-Din Rumi, un mi'raj conceput ca fiinţă a omului respiritualizat, în măsura în care această înălţare este în ea însăşi o interiorizare.
* Moscheea Sfântă (sau Interzisă, Intangibilă, datorită sacralităţii sale): Moscheea din Mecca.
** Moscheea Îndepărtată: după unii comentatori, ar fi vorba de o moschee cerească (aluzie la vizita Profetului Muhammad în ceruri - al-mi'raj), şi nu de moscheea omonimă de la Ierusalim - care a fost construită mult mai târziu.
Legendă hagiografică, dar transmisă în Coran, conform căreia Profetul ar fi efectuat, pe un cal fabulos numit al-Buraq, o ascensiune (mi'raj) la cel de-al şaptelea Cer, în anul 615, în ziua de 27 a lunii Rajab.
El ar fi plecat de la Mecca, unde se află Moscheea Sacră, s-ar fi oprit la Ierusalim, la cea mai îndepărtată moschee (poate Paradisul), după care ar fi atins Cerul.
Mi'raj are sensul de "înălţare" sau "scară" - simboluri ale urcuşului mitic.
Tradiţia afirmă că Îngerul Jibril s-a ocupat de pregătirile aşa-zisei călătorii, l-a uns pe Profet, i-a spălat viscerele şi inima în apa sfântă din Zamzam, pe urmă a închis pieptul celui care dormea, fără ca acesta să-şi dea seama.
Pe de altă parte, Sura 17 este intitulată "Călătoria în noapte", al-Isra şi prezintă prima parte a mi'rajului, cea care desparte Mecca de Moscheea Sacră (din Ierusalim):
"Mărire Celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă* la Moscheea cea Îndepărtată**" (XVII, 1).
Această ascensiune simbolizează realizarea Profetului în sensul pe care îl înţelege Djalal ud-Din Rumi, un mi'raj conceput ca fiinţă a omului respiritualizat, în măsura în care această înălţare este în ea însăşi o interiorizare.
* Moscheea Sfântă (sau Interzisă, Intangibilă, datorită sacralităţii sale): Moscheea din Mecca.
** Moscheea Îndepărtată: după unii comentatori, ar fi vorba de o moschee cerească (aluzie la vizita Profetului Muhammad în ceruri - al-mi'raj), şi nu de moscheea omonimă de la Ierusalim - care a fost construită mult mai târziu.
marți, iulie 01, 2008
Cele şase aspecte ale căii: I. Shari'a
În cele ce urmează, vom începe expunerea "Celor şase aspecte: culegere de versete coranice, hadith-uri şi adagii sufite", material al Tariqa Qadiriyya Boutchichiyya care punctează cele şase mari domenii şi cunoştinţele pe care un faqir este bine să le stăpânească în vederea unui parcurs corect şi lin al căii sufite.
Acestea sunt:
I. Shari'a - pe care fiecare faqir va trebui să o respecte cât mai fidel îi stă în putinţă;
II. Dhikr-ul - în vederea dobândirii excelenţei în comportament;
III. Ştiinţa ('ilm) - pentru propria noastră cunoaştere, dar utilă şi în diverse dezbateri;
IV. Generozitatea faţă de fuqara, dăruirea de sine;
V: Vizitele între fraţi (companionajul);
VI. Comunicarea informaţiilor despre cale (tariqa) – oricărei persoane care manifestă o dorinţă profundă şi sinceră de a o cunoaşte.
Menţiuni:
* De fiecare dată când este menţionat numele Profetului Muhammad, i se alătură expresia "salallahu 'alaihy wa salaam " ("pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa").
* Prin hikam (pl. hikma) se înţeleg "Cuvintele de înţelepciune" ale lui Ibn 'Ata' Allah.
I. SHARI’A
a) Shari'a în Coran
- "O, voi ce credeţi! Când vă ridicaţi la rugăciune, spălaţi-vă feţele şi mâinile până la coate. Frecaţi-vă capetele şi picioarele până la călcâie. Dacă aveţi vreo necurăţenie, curăţaţi-vă. Dacă sunteţi bolnavi, ori în călătorie, dacă vreunul dintre voi vine de la locul tăinuit, dacă v-aţi atins de femei şi nu veţi găsi apă, atunci folosiţi nisip curat cu care vă veţi şterge feţele şi mâinile voastre. Dumnezeu nu vrea să vă împovăreze, ci El vrea să vă curăţească şi să desăvârşească harul Lui în voi. Poate veţi mulţumi!" (V, 6)
- "Rugăciunea îi îndepărtează pe oameni de la mârşăvie şi urâciune." (XXIX, 45)
- "Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie!" (II, 43)
- "Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă." (XCVIII, 5)
- "Dumnezeu vrea pentru voi ceea ce este uşor, şi nu ceea ce este greu." (II, 185)
- "Ta. Ha. Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim." (XX,1-2)
- "Ceea ce vă dă Trimisul, luaţi! Ceea ce vă opreşte, lăsaţi!" (LIX, 7)
- "Aceasta este calea Mea cea dreaptă. Urmaţi-o! Nu urmaţi cărările care vă îndepărtează de calea lui Dumnezeu." (VI, 153)
- "Cine preamăreşte însemnele lui Dumnezeu, ştie că ele sunt din pioşenia inimilor." (XXII, 32)
- "Stăruiţi în rugăciuni şi, mai ales, în rugăciunea de la mijlocul zilei. Sculaţi-vă pentru a vă ruga lui Dumnezeu cu pioşenie." (II, 238)
b) Shari'a în Hadith-uri
- "Acela care încearcă să domine această religie, va sfârşi prin a fi dominat de ea."
- "În ceea ce priveşte faptele, nu vă sunt impuse decât acelea de care sunteţi capabili."
- "Cei care dau dovadă de exces de zel, merg spre pierzanie."
- "Această religie este uşor de practicat; totuşi, oricine manifestă un zel exagerat în materie de credinţă, va fi învins de aceasta. Daţi, deci, dovada de moderaţie, mulţumiţi-vă să tindeţi [spre perfecţiune fără să aveţi pretenţia de a o atinge vreodată] şi bucuraţi-vă [de recompensele pe care le veţi dobândi pentru faptele voastre]."
- "O, credincioşilor, nu săvârşiţi mai mult decât sunteţi în stare să duceţi la bun sfârşit, căci, cu siguranţă, Dumnezeu nu vă va lăsa de izbelişte atunci când voi veţi fi lăsat deja ceea ce faceţi deizbelişte; fapta cea mai bună în ochii lui Dumnezeu este aceea săvârşită constant, chiar dacă săvârşirea ei este de scurtă durată."
- "Lăsaţi-Mă [fără să puneţi întrebări] atât cât vă las şi Eu [fără să vă spun nimic despre un lucru]; cei dinaintea voastră au pierit ca urmare a întrebărilor lor nestăvilite şi a divergenţelor legate de profeţii lor. Abţineţi-vă de la ceea ce v-am interzis şi săvârşiţi ceea ce v-am permis, pe măsura capacităţilor voastre."
- "Săvârşeşte-ţi rugăciunea ca şi când aceea ar fi ultima rugăciune din viaţa ta."
- "Orice lucru a fost făcut să fie uşor de întrebuinţat, în scopul pentru care a fost creat."
- "Religia este, în principiu, uşor de practicat. Nimeni să nu încerce să manifeste rigoare excesivă în respectarea religiei, fiindcă, altfel, se va prăbuşi [sub povară]. Urmaţi, în aceasta, calea de mijloc."
- "Cele cinci rugăciuni sunt asemenea unui fluviu mare care curge prin faţa uşii voastre şi în care vă spălaţi de cinci ori pe zi."
- "Faptele n-au valoare decât prin intenţiile care le animă."
- "Renunţă la ceea ce iţi provoacă îndoiala, în favoarea lucrului de care eşti sigur."
- "Dumnezeu Preaînaltul este, fără îndoială, gelos. Gelozia Sa se manifestă atunci când credinciosul săvârşeşte ceva ce Dumnezeu Preaînaltul a interzis."
- "Cea mai bună religie este aceea practicată cu asiduitate."
- "Religia este uşor de practicat; oricine i se împotriveşte, va fi învins de către ea."
- "În rugăciunea rituală îmi aflu limpezirea ochilor." (citat în hikam-uri)
- "Renunţă la ceea ce ţi se pare îndoielnic, în favoarea a ceea ce nu este. Sinceritatea aduce după sine seninătatea, dar minciuna dă naştere îndoielii."
- "Ceea ce este permis este evident, la fel - şi ceea ce este interzis. Între cele două [categorii], însă, există un număr de lucruri echivoce pe care multă lume le ignoră. Oricine se fereşte de ceea ce este ambiguu, îşi prezervă credinţa şi onoarea."
- "Acela care se complace în ambiguitate, sfârşeşte prin a cădea în ilicit, la fel ca pastorul care îşi duce turma să pască pe un teren privat şi care este chiar pe punctul de a pătrunde în acel spaţiu. Nu este, oare, adevărat, că orice rege are un domeniu rezervat numai lui? Nu este, oare, adevărat, că domeniul privat al lui Dumnezeu este ceea ce El a declarat ca fiind interzis? Nu este oare, adevărat, că în trup se afla o bucată de carne care, dacă este sănătoasă, conferă sănătate întregului trup, iar dacă este vătămată, aduce vătămarea întregului trup? Această bucată de carne este inima."
- "Întreabă-ţi inima. Binele este ceea ce aduce linişte sufletului şi inimii; păcatul este ceea ce te tulbură interior şi te chinuieşte în ciuda numeroaselor sfaturi primite."
- "Se va respinge orice inovaţie adusă învăţăturilor noastre."
- "Allah, slăvit fie El, a prescris anumite îndatoriri: nu le neglijaţi! A trasat limite: nu le încălcaţi! A interzis anumite lucruri: nu le săvârşiţi! A rămas tăcut cu privire la alte lucruri din mizericordie, nu pentru că ar fi uitat de ele: nu căutaţi să le cunoaşteţi!"
- "V-am lăsat pe o cale mare şi luminoasă, atât noaptea cât şi ziua. Această [cale] este Cartea lui Dumnezeu şi Sunnah Profetului. Nu se îndepărtează de ea decât cei rătăciţi."
c) Shari'a în adagii sufite
- "Operele sunt forme fixe; viaţa pătrunde în ele prin secretul intenţiei pure." (hikma)
- „Nici un păcat nu este prea mic în faţa justiţiei lui Dumnezeu; nici un păcat nu este prea mare în faţa milosteniei Sale." (hikma)
- „Dacă, după ce a încălcat regulile de bună purtare faţă de Dumnezeu, novicele vede că pedeapsa întârzie să vină, este o dovadă de ignoranţă din partea sa, să-şi spună: „Dacă aş fi încălcat regulile de bună purtare, binefacerile divine ar fi încetat şi, inexorabil, aş fi fost pedepsit prin îndepărtarea de Dumnezeu." Se poate ca acele binefaceri să-i fi fost retrase într-un mod necunoscut lui, fie şi numai prin aceea că a fost privat de orice evoluare. Astfel, vei fi plasat în staţiunea îndepărtării de El fără să-ţi dai seama, fie şi lăsându-te pradă capriciilor tale." (hikma)
- „Atunci când Dumnezeu iţi dăruieşte puterea de a I te supune şi de a nu te gândi decât la El, uitând chiar şi de această supunere, afla că El, atunci, te-a copleşit cu harurile Sale vizibile şi ascunse." (hikma)
- „Cel mai bun lucru pe care poţi să I-l ceri, este ceea ce El însuşi iţi cere!" (hikma)
- „Să te întristezi pentru că ai uitat să dai ascultare unei porunci divine, fără să faci eforturi pentru a corecta această scăpare, este semn de orbire." (hikma)
- „Ştiind că în tine există o tendinţă spre delăsare, Dumnezeu a diversificat formele practicilor pioase; cunoscându-ţi nerăbdarea, El a determinat pentru acestea ore fixe, astfel încât să te preocupe maimult perfecţiunea îndeplinirii rugăciunii rituale, şi nu actul rugăciunii în sine. Nu orice practicant este şi un orant." (hikma)
- „Rugăciunea rituală purifică inima şi deschide uşa misterelor." (hikma)
- „Cunoscându-ţi slăbiciunea, El a diminuat numărul rugăciunilor, dar ştiind cât de mult ai nevoie de favoarea Sa, El i-a înmulţit fructele." (hikma)
- „Semnul că dai curs unei pasiuni: să te grăbeşti să îndeplineşti acte pioase opţionale şi să te plictisească îndeplinirea celor obligatorii." (hikma)
- „Dumnezeu a fixat anumite momente pentru actele de supunere, pentru ca tu să nu fii privat de ele prin tentaţia de a le amâna pentru mai târziu; pentru îndeplinirea fiecărui act de supunere a stabilit,însă, un interval de timp generos, pentru ca tu să poţi face uz de libera alegere." (hikma)
- „Cunoscând puţina dorinţă pe care o au credincioşii Săi să-L servească, El le-a impus îndeplinirea actelor de supunere, conducându-i astfel spre El în lanţurile obligaţiei. "Domnul tău se miră deoamenii conduşi spre Paradis în lanţuri. (hadith)" (hikma)
- „El te obligă să-L serveşti prin anumite acte; de fapt, El nu te obligă decât sa intri în Paradisul Său!" (hikma)
- „Nici supunerea ta nu-I este utilă, nici nesupunerea dăunătoare. El îţi porunceşte un act anume şi îţi interzice un altul numai şi numai în propriul tău interes." (hikma)
- „Doamne, speranţa mea în Tine este neţărmurită, chiar şi după ce nu Ţi-am dat ascultare, şi nu încetez sa mă tem de Tine nici după ce Te-am ascultat." (hikma)
- „Respectul faţă de prescripţiile Shari'a joaca acelaşi rol ca ceara ce constituie dopul unei sticle, care împiedică lichidul să se răspândească în afară." (Sidi Hamza)
- „O rugăciune îndeplinită fără orientare nu poate fi agreată de Dumnezeu; o rugăciune îndeplinită cu o minimă orientare va fi agreată, dacă este însoţită de căinţă şi de intenţia de a te orienta mai bine data viitoare." (Sidi Hamza)
- „Shari'a nu trebuie trăită ca o constrângere, ci ca o necesitate interioară: la un moment dat, faqirul îşi dă seama că doreşte să păstreze ceea ce a dobândit prin dhikr; are nevoie de un cadru, de o pavăză, iar Shari'a constituie un fundament, o temelie indispensabilă progresării sale." (Sidi Hamza)
- „Aplicaţi Shari'a după propria voastră capacitate." (Sidi Hamza)
Acestea sunt:
I. Shari'a - pe care fiecare faqir va trebui să o respecte cât mai fidel îi stă în putinţă;
II. Dhikr-ul - în vederea dobândirii excelenţei în comportament;
III. Ştiinţa ('ilm) - pentru propria noastră cunoaştere, dar utilă şi în diverse dezbateri;
IV. Generozitatea faţă de fuqara, dăruirea de sine;
V: Vizitele între fraţi (companionajul);
VI. Comunicarea informaţiilor despre cale (tariqa) – oricărei persoane care manifestă o dorinţă profundă şi sinceră de a o cunoaşte.
Menţiuni:
* De fiecare dată când este menţionat numele Profetului Muhammad, i se alătură expresia "salallahu 'alaihy wa salaam " ("pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa").
* Prin hikam (pl. hikma) se înţeleg "Cuvintele de înţelepciune" ale lui Ibn 'Ata' Allah.
I. SHARI’A
a) Shari'a în Coran
- "O, voi ce credeţi! Când vă ridicaţi la rugăciune, spălaţi-vă feţele şi mâinile până la coate. Frecaţi-vă capetele şi picioarele până la călcâie. Dacă aveţi vreo necurăţenie, curăţaţi-vă. Dacă sunteţi bolnavi, ori în călătorie, dacă vreunul dintre voi vine de la locul tăinuit, dacă v-aţi atins de femei şi nu veţi găsi apă, atunci folosiţi nisip curat cu care vă veţi şterge feţele şi mâinile voastre. Dumnezeu nu vrea să vă împovăreze, ci El vrea să vă curăţească şi să desăvârşească harul Lui în voi. Poate veţi mulţumi!" (V, 6)
- "Rugăciunea îi îndepărtează pe oameni de la mârşăvie şi urâciune." (XXIX, 45)
- "Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie!" (II, 43)
- "Nu li s-a poruncit decât să se închine lui Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă, precum credincioşii dintâi, să-şi facă rugăciunea şi să dea milostenie. Aceasta este Legea cea Dreaptă." (XCVIII, 5)
- "Dumnezeu vrea pentru voi ceea ce este uşor, şi nu ceea ce este greu." (II, 185)
- "Ta. Ha. Noi nu am pogorât asupra ta Coranul ca să te năpăstuim." (XX,1-2)
- "Ceea ce vă dă Trimisul, luaţi! Ceea ce vă opreşte, lăsaţi!" (LIX, 7)
- "Aceasta este calea Mea cea dreaptă. Urmaţi-o! Nu urmaţi cărările care vă îndepărtează de calea lui Dumnezeu." (VI, 153)
- "Cine preamăreşte însemnele lui Dumnezeu, ştie că ele sunt din pioşenia inimilor." (XXII, 32)
- "Stăruiţi în rugăciuni şi, mai ales, în rugăciunea de la mijlocul zilei. Sculaţi-vă pentru a vă ruga lui Dumnezeu cu pioşenie." (II, 238)
b) Shari'a în Hadith-uri
- "Acela care încearcă să domine această religie, va sfârşi prin a fi dominat de ea."
- "În ceea ce priveşte faptele, nu vă sunt impuse decât acelea de care sunteţi capabili."
- "Cei care dau dovadă de exces de zel, merg spre pierzanie."
- "Această religie este uşor de practicat; totuşi, oricine manifestă un zel exagerat în materie de credinţă, va fi învins de aceasta. Daţi, deci, dovada de moderaţie, mulţumiţi-vă să tindeţi [spre perfecţiune fără să aveţi pretenţia de a o atinge vreodată] şi bucuraţi-vă [de recompensele pe care le veţi dobândi pentru faptele voastre]."
- "O, credincioşilor, nu săvârşiţi mai mult decât sunteţi în stare să duceţi la bun sfârşit, căci, cu siguranţă, Dumnezeu nu vă va lăsa de izbelişte atunci când voi veţi fi lăsat deja ceea ce faceţi deizbelişte; fapta cea mai bună în ochii lui Dumnezeu este aceea săvârşită constant, chiar dacă săvârşirea ei este de scurtă durată."
- "Lăsaţi-Mă [fără să puneţi întrebări] atât cât vă las şi Eu [fără să vă spun nimic despre un lucru]; cei dinaintea voastră au pierit ca urmare a întrebărilor lor nestăvilite şi a divergenţelor legate de profeţii lor. Abţineţi-vă de la ceea ce v-am interzis şi săvârşiţi ceea ce v-am permis, pe măsura capacităţilor voastre."
- "Săvârşeşte-ţi rugăciunea ca şi când aceea ar fi ultima rugăciune din viaţa ta."
- "Orice lucru a fost făcut să fie uşor de întrebuinţat, în scopul pentru care a fost creat."
- "Religia este, în principiu, uşor de practicat. Nimeni să nu încerce să manifeste rigoare excesivă în respectarea religiei, fiindcă, altfel, se va prăbuşi [sub povară]. Urmaţi, în aceasta, calea de mijloc."
- "Cele cinci rugăciuni sunt asemenea unui fluviu mare care curge prin faţa uşii voastre şi în care vă spălaţi de cinci ori pe zi."
- "Faptele n-au valoare decât prin intenţiile care le animă."
- "Renunţă la ceea ce iţi provoacă îndoiala, în favoarea lucrului de care eşti sigur."
- "Dumnezeu Preaînaltul este, fără îndoială, gelos. Gelozia Sa se manifestă atunci când credinciosul săvârşeşte ceva ce Dumnezeu Preaînaltul a interzis."
- "Cea mai bună religie este aceea practicată cu asiduitate."
- "Religia este uşor de practicat; oricine i se împotriveşte, va fi învins de către ea."
- "În rugăciunea rituală îmi aflu limpezirea ochilor." (citat în hikam-uri)
- "Renunţă la ceea ce ţi se pare îndoielnic, în favoarea a ceea ce nu este. Sinceritatea aduce după sine seninătatea, dar minciuna dă naştere îndoielii."
- "Ceea ce este permis este evident, la fel - şi ceea ce este interzis. Între cele două [categorii], însă, există un număr de lucruri echivoce pe care multă lume le ignoră. Oricine se fereşte de ceea ce este ambiguu, îşi prezervă credinţa şi onoarea."
- "Acela care se complace în ambiguitate, sfârşeşte prin a cădea în ilicit, la fel ca pastorul care îşi duce turma să pască pe un teren privat şi care este chiar pe punctul de a pătrunde în acel spaţiu. Nu este, oare, adevărat, că orice rege are un domeniu rezervat numai lui? Nu este, oare, adevărat, că domeniul privat al lui Dumnezeu este ceea ce El a declarat ca fiind interzis? Nu este oare, adevărat, că în trup se afla o bucată de carne care, dacă este sănătoasă, conferă sănătate întregului trup, iar dacă este vătămată, aduce vătămarea întregului trup? Această bucată de carne este inima."
- "Întreabă-ţi inima. Binele este ceea ce aduce linişte sufletului şi inimii; păcatul este ceea ce te tulbură interior şi te chinuieşte în ciuda numeroaselor sfaturi primite."
- "Se va respinge orice inovaţie adusă învăţăturilor noastre."
- "Allah, slăvit fie El, a prescris anumite îndatoriri: nu le neglijaţi! A trasat limite: nu le încălcaţi! A interzis anumite lucruri: nu le săvârşiţi! A rămas tăcut cu privire la alte lucruri din mizericordie, nu pentru că ar fi uitat de ele: nu căutaţi să le cunoaşteţi!"
- "V-am lăsat pe o cale mare şi luminoasă, atât noaptea cât şi ziua. Această [cale] este Cartea lui Dumnezeu şi Sunnah Profetului. Nu se îndepărtează de ea decât cei rătăciţi."
c) Shari'a în adagii sufite
- "Operele sunt forme fixe; viaţa pătrunde în ele prin secretul intenţiei pure." (hikma)
- „Nici un păcat nu este prea mic în faţa justiţiei lui Dumnezeu; nici un păcat nu este prea mare în faţa milosteniei Sale." (hikma)
- „Dacă, după ce a încălcat regulile de bună purtare faţă de Dumnezeu, novicele vede că pedeapsa întârzie să vină, este o dovadă de ignoranţă din partea sa, să-şi spună: „Dacă aş fi încălcat regulile de bună purtare, binefacerile divine ar fi încetat şi, inexorabil, aş fi fost pedepsit prin îndepărtarea de Dumnezeu." Se poate ca acele binefaceri să-i fi fost retrase într-un mod necunoscut lui, fie şi numai prin aceea că a fost privat de orice evoluare. Astfel, vei fi plasat în staţiunea îndepărtării de El fără să-ţi dai seama, fie şi lăsându-te pradă capriciilor tale." (hikma)
- „Atunci când Dumnezeu iţi dăruieşte puterea de a I te supune şi de a nu te gândi decât la El, uitând chiar şi de această supunere, afla că El, atunci, te-a copleşit cu harurile Sale vizibile şi ascunse." (hikma)
- „Cel mai bun lucru pe care poţi să I-l ceri, este ceea ce El însuşi iţi cere!" (hikma)
- „Să te întristezi pentru că ai uitat să dai ascultare unei porunci divine, fără să faci eforturi pentru a corecta această scăpare, este semn de orbire." (hikma)
- „Ştiind că în tine există o tendinţă spre delăsare, Dumnezeu a diversificat formele practicilor pioase; cunoscându-ţi nerăbdarea, El a determinat pentru acestea ore fixe, astfel încât să te preocupe maimult perfecţiunea îndeplinirii rugăciunii rituale, şi nu actul rugăciunii în sine. Nu orice practicant este şi un orant." (hikma)
- „Rugăciunea rituală purifică inima şi deschide uşa misterelor." (hikma)
- „Cunoscându-ţi slăbiciunea, El a diminuat numărul rugăciunilor, dar ştiind cât de mult ai nevoie de favoarea Sa, El i-a înmulţit fructele." (hikma)
- „Semnul că dai curs unei pasiuni: să te grăbeşti să îndeplineşti acte pioase opţionale şi să te plictisească îndeplinirea celor obligatorii." (hikma)
- „Dumnezeu a fixat anumite momente pentru actele de supunere, pentru ca tu să nu fii privat de ele prin tentaţia de a le amâna pentru mai târziu; pentru îndeplinirea fiecărui act de supunere a stabilit,însă, un interval de timp generos, pentru ca tu să poţi face uz de libera alegere." (hikma)
- „Cunoscând puţina dorinţă pe care o au credincioşii Săi să-L servească, El le-a impus îndeplinirea actelor de supunere, conducându-i astfel spre El în lanţurile obligaţiei. "Domnul tău se miră deoamenii conduşi spre Paradis în lanţuri. (hadith)" (hikma)
- „El te obligă să-L serveşti prin anumite acte; de fapt, El nu te obligă decât sa intri în Paradisul Său!" (hikma)
- „Nici supunerea ta nu-I este utilă, nici nesupunerea dăunătoare. El îţi porunceşte un act anume şi îţi interzice un altul numai şi numai în propriul tău interes." (hikma)
- „Doamne, speranţa mea în Tine este neţărmurită, chiar şi după ce nu Ţi-am dat ascultare, şi nu încetez sa mă tem de Tine nici după ce Te-am ascultat." (hikma)
- „Respectul faţă de prescripţiile Shari'a joaca acelaşi rol ca ceara ce constituie dopul unei sticle, care împiedică lichidul să se răspândească în afară." (Sidi Hamza)
- „O rugăciune îndeplinită fără orientare nu poate fi agreată de Dumnezeu; o rugăciune îndeplinită cu o minimă orientare va fi agreată, dacă este însoţită de căinţă şi de intenţia de a te orienta mai bine data viitoare." (Sidi Hamza)
- „Shari'a nu trebuie trăită ca o constrângere, ci ca o necesitate interioară: la un moment dat, faqirul îşi dă seama că doreşte să păstreze ceea ce a dobândit prin dhikr; are nevoie de un cadru, de o pavăză, iar Shari'a constituie un fundament, o temelie indispensabilă progresării sale." (Sidi Hamza)
- „Aplicaţi Shari'a după propria voastră capacitate." (Sidi Hamza)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)