sâmbătă, august 04, 2007
miercuri, august 01, 2007
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XX)
191. Dacã gnosticului îi este uneori rusine sã-si prezinte cererea chiar Domnului sãu – vrând sã se multumeascã de decizia Sa – cum de nu i-ar fi rusine sã se supunã unei creaturi?
192. Eziti între douã lucruri echivalente? Alege-l pe acela pe care sufletul tãu îl considerã cel mai penibil si urmeazã-l. Doar greutatea adevãrului i se va pãrea cea mai dificil de suportat!
193. Semnul cã dai curs unei pasiuni: sã alergi dupã operele optionale si sã neglijezi îndeplinirea celor obligatorii.
194. El a legat practicarea celor obligatorii de momente precise, pentru ca tentatia amânãrii sã nu te ocoleascã. Dar a determinat momentele într-un mod generos, pentru a lãsa o parte si liberului tãu arbitru.
195. Cunoscând putina dorintã pe care o au credinciosii Sãi sã-L serveascã, El le-a impus îndeplinirea cerintelor Sale, conducându-i astfel spre El în lanturile obligatiei. “Domnul tãu se mirã de oamenii condusi spre Paradis în lanturi.”
196. Te obligã El sã-L servesti? Nu! El nu te obligã decã sã intri în Paradisul Sãu!
197. Cel ce se mirã cã Dumnezeu îl poate elibera de pasiunea lui si-l poate scoate din neglijenta sa, considerã neputincioasã Atotputernicia divinã. “Or Dumnezeu este peste toate lucrurile Puternic” (Al-Kahf 45).
198. Pentru a te face sã apreciezi binefacerile Sale, El te coboarã uneori în întuneric.
199. Cel ce nu apreciazã darurile primite, le va aprecia dupã ce îl vor pãrãsi!
200. În fata multimilor darurilor divine, mirarea nu trebuie deloc sã te distragã de la datoria operelor mistice. Dacã nu, rangul tãu ar fi coborât!
192. Eziti între douã lucruri echivalente? Alege-l pe acela pe care sufletul tãu îl considerã cel mai penibil si urmeazã-l. Doar greutatea adevãrului i se va pãrea cea mai dificil de suportat!
193. Semnul cã dai curs unei pasiuni: sã alergi dupã operele optionale si sã neglijezi îndeplinirea celor obligatorii.
194. El a legat practicarea celor obligatorii de momente precise, pentru ca tentatia amânãrii sã nu te ocoleascã. Dar a determinat momentele într-un mod generos, pentru a lãsa o parte si liberului tãu arbitru.
195. Cunoscând putina dorintã pe care o au credinciosii Sãi sã-L serveascã, El le-a impus îndeplinirea cerintelor Sale, conducându-i astfel spre El în lanturile obligatiei. “Domnul tãu se mirã de oamenii condusi spre Paradis în lanturi.”
196. Te obligã El sã-L servesti? Nu! El nu te obligã decã sã intri în Paradisul Sãu!
197. Cel ce se mirã cã Dumnezeu îl poate elibera de pasiunea lui si-l poate scoate din neglijenta sa, considerã neputincioasã Atotputernicia divinã. “Or Dumnezeu este peste toate lucrurile Puternic” (Al-Kahf 45).
198. Pentru a te face sã apreciezi binefacerile Sale, El te coboarã uneori în întuneric.
199. Cel ce nu apreciazã darurile primite, le va aprecia dupã ce îl vor pãrãsi!
200. În fata multimilor darurilor divine, mirarea nu trebuie deloc sã te distragã de la datoria operelor mistice. Dacã nu, rangul tãu ar fi coborât!
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XIX)
181. Cel ce vorbeste bazându-se pe faptele lui bune va fi redus la tãcere de greselile lui. Cel ce vorbeste bazându-se pe binefacerile pe care Dumnezeu i le-a fãcut nu va tãcea dacã greseste.
182. Luminile înteleptilor precedã cuvintele. Asadar, acolo unde a fost iluminare, acolo ajunge si expresia.
183. Orice cuvânt iese purtând marca inimii ce-l profereazã.
184. Dacã cineva este autorizat (de cãtre Dumnezeu) sã se exprime, atunci expresia cuvintelor sale va fi inteligibilã pentru urechile lumii, si limbajul lui aluziv, clar pentru toti.
185. Se poate ca adevãrurile sã aparã într-o formã tenebroasã, dacã nu ti s-a permis deloc sã le revelezi.
186. Atunci când sufitii se exprimã, sau este o debordare a extazului, sau o indicatie datã unui novice. Primul este cazul rãtãcitorilor, cel de-al doilea al shaikh-ilor confirmati în realitãtile experientei.
187. Cuvintele sunt hrana auditorilor sãraci cu duhul: fiecare obtine doar ceea ce ia.
188. Uneori vorbeste despre o treaptã misticã cel care de-abia a ajuns la ea. Iar alteori, cel care a sosit mai demult. Acest lucru este ambiguu, mai putin pentru cel ce posedã privirea interioarã.
189. Rãtãcitorului nu-i este deloc permis sã se exprime în legãturã cu inima lui. Acest lucru ar diminua efectele trãirilor sale si l-ar împiedica sã fie sincer cu Domnul sãu.
190. Nu întinde mâna pentru a primi ceva de la creaturi, afarã doar dacã nu vezi cã prin el cel ce dã este Domnul. Dacã este asa, ia ceea ce stiinta religioasã te autorizeazã [adicã ceea ce este hallal].
182. Luminile înteleptilor precedã cuvintele. Asadar, acolo unde a fost iluminare, acolo ajunge si expresia.
183. Orice cuvânt iese purtând marca inimii ce-l profereazã.
184. Dacã cineva este autorizat (de cãtre Dumnezeu) sã se exprime, atunci expresia cuvintelor sale va fi inteligibilã pentru urechile lumii, si limbajul lui aluziv, clar pentru toti.
185. Se poate ca adevãrurile sã aparã într-o formã tenebroasã, dacã nu ti s-a permis deloc sã le revelezi.
186. Atunci când sufitii se exprimã, sau este o debordare a extazului, sau o indicatie datã unui novice. Primul este cazul rãtãcitorilor, cel de-al doilea al shaikh-ilor confirmati în realitãtile experientei.
187. Cuvintele sunt hrana auditorilor sãraci cu duhul: fiecare obtine doar ceea ce ia.
188. Uneori vorbeste despre o treaptã misticã cel care de-abia a ajuns la ea. Iar alteori, cel care a sosit mai demult. Acest lucru este ambiguu, mai putin pentru cel ce posedã privirea interioarã.
189. Rãtãcitorului nu-i este deloc permis sã se exprime în legãturã cu inima lui. Acest lucru ar diminua efectele trãirilor sale si l-ar împiedica sã fie sincer cu Domnul sãu.
190. Nu întinde mâna pentru a primi ceva de la creaturi, afarã doar dacã nu vezi cã prin el cel ce dã este Domnul. Dacã este asa, ia ceea ce stiinta religioasã te autorizeazã [adicã ceea ce este hallal].
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XVIII)
171. Pe vointa divinã s-au clãdit toate lucrurile, dar ea nu s-a clãdit pe nici un lucru.
172. Uneori curtoazia îi inspirã sã renunte la orice cerere pentru a avea încredere în darurile Sale, fiind abãtuti din cererea lor de amintirea Sa (dhikr).
173. De altminteri, doar cel ce e distrat are nevoie de amintire (dhikr), si numai cel neglijent trebuie stimulat.
174. Sosirea necazurile este festivitatea novicilor.
175. Uneori vei dobândi prin necazuri un plus pe care nu-l vei gãsi nici în post nici în rugãciuni.
176. Necazurile sunt desfãsurarea harurilor.
177. Vrei sã fii acoperit de daruri? însuseste-ti sãrãcia materialã si sãrãcia cu duhul: “Cãci pentru cei sãraci sunt pomenile” (At-Tawba 60).
178. Pune în operã atributele, El ti le va adãuga pe ale Sale, pune în operã umilinta, El îti va adãuga mãretia Sa, pune în operã neputinta, El te va asista cu puterea Sa, pune în operã întelepciunea, El te va sustine cu forta Sa.
179. Uneori este favorizat cu charismã cel ce nu are încã rectitudinea perfectã.
180. Semnul cã Dumnezeu însusi se aseazã pe o treaptã spiritualã este atunci când te mentine mult timp pe ea cu rezultate bune.
172. Uneori curtoazia îi inspirã sã renunte la orice cerere pentru a avea încredere în darurile Sale, fiind abãtuti din cererea lor de amintirea Sa (dhikr).
173. De altminteri, doar cel ce e distrat are nevoie de amintire (dhikr), si numai cel neglijent trebuie stimulat.
174. Sosirea necazurile este festivitatea novicilor.
175. Uneori vei dobândi prin necazuri un plus pe care nu-l vei gãsi nici în post nici în rugãciuni.
176. Necazurile sunt desfãsurarea harurilor.
177. Vrei sã fii acoperit de daruri? însuseste-ti sãrãcia materialã si sãrãcia cu duhul: “Cãci pentru cei sãraci sunt pomenile” (At-Tawba 60).
178. Pune în operã atributele, El ti le va adãuga pe ale Sale, pune în operã umilinta, El îti va adãuga mãretia Sa, pune în operã neputinta, El te va asista cu puterea Sa, pune în operã întelepciunea, El te va sustine cu forta Sa.
179. Uneori este favorizat cu charismã cel ce nu are încã rectitudinea perfectã.
180. Semnul cã Dumnezeu însusi se aseazã pe o treaptã spiritualã este atunci când te mentine mult timp pe ea cu rezultate bune.
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XVII)
161. Dorinta ta ca oamenii sã stie cã ai fost ales de Dumnezeu este semnul cã nu esti sincer în devotiune.
162. Fã sã disparã privirea oamenilor asupra ta în privirea lui Dumnezeu asupra ta, si fie ca vederea vizitelor Sale sã te facã absent la vizitele lor.
163. Cel care Îl cunoaste pe Dumnezeu Îl vede în toate lucrurile. Cine s-a smerit în El devine absent pentru orice lucru. Si cine Îl iubeste, nu-I poate prefera nimic.
164. Ceea ce ti-L ascunde pe Dumnezeu este excesul însusi al apropierii Sale.
165. El se învãluie prin prea marea Sa manifestare, si Se ascunde ochilor prin intensitatea luminii Sale.
166. Nu te ruga pentru a obtine ceva de la El, cãci astfel n-ai face decât sã arãti cât de putin Îl cunosti. Roagã-te sã arati conditia ta de servitor si pentru a te achita de drepturile Domniei Sale.
167. Cum ar putea cererea ta, care este posterioarã, sã cauzeze darul Sãu, care a precedat-o?
168. Judecata preeternã este prea transcendentã pentru a fi în relatie cu cauzele.
169. Providenta Sa în ceea ce te priveste este fãrã comunã mãsurã cu tine. Unde erai când providenta Sa se întorsese spre tine si solicitudinea Sa ti se adresase? Într-adevãr, în preeternitatea Sa, nu erau nici actiuni sincere, nici stãri mistice, nu era decât purã bunãvointã si dar magnific din partea Sa!
170. Stiind cã cei credinciosi aspirã la dezvãluirea secretului Providentei, El a spus: “El rezervã mila Sa cui vrea El” (Al-‘Imran, 105). Stiind cã, dacã El îi lasã cu asta, ei vor abandona actiunea pentru a se încredinta ceea ce El a decretat în preeternitate, El a adãugat: “Mila lui Dumnezeu este aproape de binefãcãtori” (Al-A’raf, 56).
162. Fã sã disparã privirea oamenilor asupra ta în privirea lui Dumnezeu asupra ta, si fie ca vederea vizitelor Sale sã te facã absent la vizitele lor.
163. Cel care Îl cunoaste pe Dumnezeu Îl vede în toate lucrurile. Cine s-a smerit în El devine absent pentru orice lucru. Si cine Îl iubeste, nu-I poate prefera nimic.
164. Ceea ce ti-L ascunde pe Dumnezeu este excesul însusi al apropierii Sale.
165. El se învãluie prin prea marea Sa manifestare, si Se ascunde ochilor prin intensitatea luminii Sale.
166. Nu te ruga pentru a obtine ceva de la El, cãci astfel n-ai face decât sã arãti cât de putin Îl cunosti. Roagã-te sã arati conditia ta de servitor si pentru a te achita de drepturile Domniei Sale.
167. Cum ar putea cererea ta, care este posterioarã, sã cauzeze darul Sãu, care a precedat-o?
168. Judecata preeternã este prea transcendentã pentru a fi în relatie cu cauzele.
169. Providenta Sa în ceea ce te priveste este fãrã comunã mãsurã cu tine. Unde erai când providenta Sa se întorsese spre tine si solicitudinea Sa ti se adresase? Într-adevãr, în preeternitatea Sa, nu erau nici actiuni sincere, nici stãri mistice, nu era decât purã bunãvointã si dar magnific din partea Sa!
170. Stiind cã cei credinciosi aspirã la dezvãluirea secretului Providentei, El a spus: “El rezervã mila Sa cui vrea El” (Al-‘Imran, 105). Stiind cã, dacã El îi lasã cu asta, ei vor abandona actiunea pentru a se încredinta ceea ce El a decretat în preeternitate, El a adãugat: “Mila lui Dumnezeu este aproape de binefãcãtori” (Al-A’raf, 56).
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XVI)
151. Locul unde apar luminile este cel al inimilor si al intimitãtii constiintei.
152. Existã o luminã depusã în strãfundul inimilor si care este întretinutã de lumina care vine din comorile lumii celeilalte.
153. El îti descoperã printr-o luminã creaturile Sale, iar prin alta atributele Sale.
154. Uneori luminile sunt obstacol inimilor, la fel cum îi este sufletului vãlul greu al lucrurilor.
155. În spatele grosolãniei aparentelor El a ascuns luminile strãfundurilor constiintei. Ele sunt prea înalte pentru a fi distruse prin exteriorizare sau descoperite la lumina zilei prin indiscretie.
156. Glorie Celui care nu-i descoperã pe sfintii Sãi decât prin semnele prin care Se descoperã El însusi, si care nu-i conduce la ei decât pe cei pe care vrea sã-i conducã spre El însusi.
157. Uneori El îti va revela necunoscutul regatului Sãu, si va împiedica sã se ridice pentru tine voalul care ascunde secretele servitorilor Sãi.
158. Cel ce descoperã secretele credinciosilor si nu imitã mila divinã, descoperirea va fi o probã pentru el si o cauzã care va atrage nenorocirea asupra sa.
159. Cãutarea sinelui este evidentã si clarã în nesupunere, dar ascunsã si disimulatã în supunere. Or, este dificil de vindecat ceea ce e ascuns!
160. Se întâmplã ca ipocrizia sã se introducã în tine chiar atunci când nimeni nu te vede.
152. Existã o luminã depusã în strãfundul inimilor si care este întretinutã de lumina care vine din comorile lumii celeilalte.
153. El îti descoperã printr-o luminã creaturile Sale, iar prin alta atributele Sale.
154. Uneori luminile sunt obstacol inimilor, la fel cum îi este sufletului vãlul greu al lucrurilor.
155. În spatele grosolãniei aparentelor El a ascuns luminile strãfundurilor constiintei. Ele sunt prea înalte pentru a fi distruse prin exteriorizare sau descoperite la lumina zilei prin indiscretie.
156. Glorie Celui care nu-i descoperã pe sfintii Sãi decât prin semnele prin care Se descoperã El însusi, si care nu-i conduce la ei decât pe cei pe care vrea sã-i conducã spre El însusi.
157. Uneori El îti va revela necunoscutul regatului Sãu, si va împiedica sã se ridice pentru tine voalul care ascunde secretele servitorilor Sãi.
158. Cel ce descoperã secretele credinciosilor si nu imitã mila divinã, descoperirea va fi o probã pentru el si o cauzã care va atrage nenorocirea asupra sa.
159. Cãutarea sinelui este evidentã si clarã în nesupunere, dar ascunsã si disimulatã în supunere. Or, este dificil de vindecat ceea ce e ascuns!
160. Se întâmplã ca ipocrizia sã se introducã în tine chiar atunci când nimeni nu te vede.
Ibn ‘Ata’ Allah, Cuvintele de întelepciune (XV)
141. Universurile apar pentru cã prin El au consistentã, ele dispar din cauza unicitãtii Sale.
142. Oamenii te laudã pentru ceea ce-si imagineazã cã esti, dar tu, blameazã-ti sufletul pentru ceea ce cunosti din el.
143. Lãudat, credinciosului îi este rusine în fata lui Dumnezeu, temându-se sã fie apreciat pentru o calitate pe care nu si-o vede el însusi.
144. Nimeni nu e mai ignorant decât cel care îsi abandoneazã propriile certitudini pentru opiniile altuia.
145. El face sã fii lãudat desi nu esti demn de asta? Laudã-L la rândul tãu, pentru ceea ce El este demn.
146. Sunt lãudati ascetii? Ei se supãrã din aceastã cauzã, cãci vãd lauda venind de la creaturi. Dar gnosticii au inima dilatatã, cãci vãd lauda venind de la Regele cel Adevãrat.
147. Dacã inima ta se dilatã atunci când primesc o favoare, dacã se contractã atunci când îti este refuzatã, sã stii cã esti încã în stadiul vârstei crude, si cã nu esti deloc sincer în devotiune.
148. Ai comis un pãcat? sã nu te facã asta sã renunti la încercãrile de a atinge rectitudinea în relatiile cu Domnul tãu. Poate cã este ultimul pãcat ce ti-a fost destinat.
149. Vrei ca usa sperantei sã se deschidã pentru tine? Priveste cu atentie ceea ce vine de la El pentru tine. Dar davã vrei sã deschizi usa fricii, uitã-te la ceea ce pleacã de la tine spre El.
150. Uneori El îti dãruieste mai mult în noaptea dezolãrii decât poti tu dobândi în iluminarea zilei consolãrii: “Voi nu stiti ce anume vã este mai util.” (An-Nisa, 11).
142. Oamenii te laudã pentru ceea ce-si imagineazã cã esti, dar tu, blameazã-ti sufletul pentru ceea ce cunosti din el.
143. Lãudat, credinciosului îi este rusine în fata lui Dumnezeu, temându-se sã fie apreciat pentru o calitate pe care nu si-o vede el însusi.
144. Nimeni nu e mai ignorant decât cel care îsi abandoneazã propriile certitudini pentru opiniile altuia.
145. El face sã fii lãudat desi nu esti demn de asta? Laudã-L la rândul tãu, pentru ceea ce El este demn.
146. Sunt lãudati ascetii? Ei se supãrã din aceastã cauzã, cãci vãd lauda venind de la creaturi. Dar gnosticii au inima dilatatã, cãci vãd lauda venind de la Regele cel Adevãrat.
147. Dacã inima ta se dilatã atunci când primesc o favoare, dacã se contractã atunci când îti este refuzatã, sã stii cã esti încã în stadiul vârstei crude, si cã nu esti deloc sincer în devotiune.
148. Ai comis un pãcat? sã nu te facã asta sã renunti la încercãrile de a atinge rectitudinea în relatiile cu Domnul tãu. Poate cã este ultimul pãcat ce ti-a fost destinat.
149. Vrei ca usa sperantei sã se deschidã pentru tine? Priveste cu atentie ceea ce vine de la El pentru tine. Dar davã vrei sã deschizi usa fricii, uitã-te la ceea ce pleacã de la tine spre El.
150. Uneori El îti dãruieste mai mult în noaptea dezolãrii decât poti tu dobândi în iluminarea zilei consolãrii: “Voi nu stiti ce anume vã este mai util.” (An-Nisa, 11).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)